Ladies, listen up!

If he is truly into you, va depune efort sa fie langa tine, sa te caute, sa fie in permanent contact cu tine, sa fie prezent, sa te auda, sa te vada, sa stie de tine, sa faca planuri impreuna cu tine. Daca nu o face, inseamna ca efectiv nu e cazul sa iti faci iluzii ca ceva se va schimba. Nu esti tu cea de interes pentru el si, desi vezi potentialul si iti gasesti circa 1mil de motive ca sa mai stai, sa mai astepti semne de viata, semne de interes din partea lui, pentru ca, na... il placi cu adevarat, cel mai bine e sa te retragi. 

Put your time and energy into those who are putting the same time and energy into you.

Daca tu esti cea care de fiecare data vine catre el, il cauta, genereaza conversatia, se ingrijoreaza, se streseaza, sau chiar ajunge sa isi piarda mintile din cauza prostului caruia oricum nu ii pasa de tine, muta-ti atentia de la fraier pentru ca   n u     e s t i    d e    i n t e r e s     p e n t r u     e l

Doar atat mai spun: daca e matur, emotionally available si realmente interesat de tine, vei vedea asta si nu vei fi avut dubiile pe care le ai, nu vei avea intrebari, peste intrebari, peste intrebari iar atasamentul va veni foarte usor, foarte natural. 

Until then... Don't settle for a lesser man!  

You owe you that <3 

Note to self

 Whenever you catch yourself missing someone who isn't playing an active role in your life, remind yourself this:           them not being present is a consistent choice they make everyday. 

They wake up in the morning and decide to maintain that distance and that silence.

That in itself is a pretty powerful closure for you.

Did you ever cheated on?

 Ai fost inselat sau ai sfarsit o relatie pentru ca persoana de langa tine avea sentimente sau isi arata interesul pentru altcineva?

See, that’s what I don’t understand about, when people start talking about cheating.

Eu, personal, sunt o persoana foarte etica si cred ca a insela este aproape de neiertat.

Din partea mea, cel care o comite va avea ocazia sa cunoasca iadul si toti liderii de pe-acolo because, bruh! Whut?! Iar daca mi se pare mie ca exista predispozitie pentru asa ceva, go to hell, direct, my guy! ZERO tolerance for that shit!

 

Totusi, ce inseamna sa fii fidel?

Ok, stim deja ca niste cercetatorii (britanici, cel mai probabil) au demonstrat cumva ca oamenii nu sunt fiinte monogame si, plecand de aici, din punctul meu de vedere, daca reusesti sa traiesti langa cineva si sa ii arati respectul prin simplul fapt ca esti intim in mod exclusiv cu acea persoana si doar cu acea persoana, atunci, da, asta inseamna ca exista fidelitate in cuplu. Si-am sa incerc sa sustin, nitel, ideea aceasta, cu cateva argumente sau exemple.

 

Asadar, cati dintre noi au curajul sa se recunoasca in urmatoarea situatie: random, vezi o gagica foarte sexy si, desi nu ai access la ea, din punct de vedere fizic, iti faci imediat “filme-n cap” cu fata. Sau, in cazul femeilor, vedeti un tip foarte misto, poate fix opusul celui pe care il avem acasa si baliti instant la vederea lui, da? Este asta o forma de a insela? Pai, da! Desi nu in mod fizic, tocmai ti-ai inselat, mental, partenerul. Iata cum, in felul acesta, se poate trage foarte usor concluzia ca absolut toata lumea a inselat si inseala (ma-ta, tac-tu, sor-ta, …tu, logic, chiar si nevasta-ta). Mental, cu totii inselam.

Acu’, s-o gasi unu’ mai pios sa spuna ca nu, dom’le, io’s fara pata! Marș, ma! unless your name’s Jesus, I’d question that pentru ca, repet daca o bunaciune isi plimba nurii prin fata ochilor tai si tu stai asa cuminte si te uiti la nevasta-ta si zici” oh, ce ochi frumosi are nevasta-mea” dar dintr-o data ochii tai se lipesc de curu’ aleia si-ti zici “uuuuuh, what I would do with that… wow!”, te anunt ca, mental, tocmai ai inselat-o p’a ta, adica p’aia cu ochii frumosi. Asa-i, sau nu? O sa zici, ah, pai, nu ca n-am atins-o fizic, deci n-am inselat.

Mo Fo, shut up, you did!

Sa iti zic si care e diferenta? Disciplina. Totul tine de disciplina.

Daca nevasta-ta sta toata ziua cu gandul la tot felul de anonimi d’astia, si nu-ti zice dar nici nu afli pentru ca she never acts on any of it, then… cheat on, mujer, nu-i pasa nimanui atat timp cat nu-i dai frau liber, in mod evident, in mod fizic, acelei fantezii ale tale. Nu ranesti si nici nu subrezesti sentimentele partenerului tau.

Eu, daca sunt cu cineva, am nevoie ca toata lumea sa stie ca sunt cu peroana respectiva. O fi o reminiscenta ancestrala, de pe vremea cand traiam in pesteri, some sort of a territorial thing, caveman shit? Maybe. But, like …this one’s mine, nobody can have that one! Mine, and Mine only and I’m Theirs and Theirs only! Exclusive shit!

And I approve that 😉

 

Love story or life story?

Ma gandeam ca sunt multi oamenii din trecutul meu care cunosc cate o versiune a mea care nu mai exista in prezent. Ei ma cunosc pe mine cea care eram atunci si nu ceea ce am devenit intre timp. But that's ok... pentru ca persoanele acelea, pe care le-am pierdut during my healing process, erau menite sa fie acolo with the unhealed version of me. 

Intre timp, am renuntat sa mai cred ca a fost doar vina mea. Incerc sa nu mai am resentimente sau sa fiu mânioasă, poate chiar rusinata. Am facut tot ce-am putut si cum am stiut eu la momentul acela, prin urmare, I forgive myself si am incredere ca voi lua decizii mai bune in viitor. 

Totusi, am sa fiu mult mai constienta ca vor fi, probabil, (inca) multi oameni pe care voi ajunge sa ii iubesc dar care nu vor fi neaparat aceiasi oameni cu care voi si clădi ceva in viata. Tot ce trebuie sa fac este sa imi dau seama ce caut sau ce sunt pregatita sa primesc, la momentul respectiv, de la omul respectiv.

Am I looking for a love story or am I looking for a life story?

Sesizezi diferenta? Pentru ca sunt multi cei cu care, poate, mi-ar placea sa am the love story dar daca imi doresc a life story, aceea e cu totul alta poveste... Vorbim de un partener cu care vei trece prin viata, cu bune si cu rele, de o parte si de alta, with whom you will gonna go through the pains and the sufferings and the challenges that life brings you.

Sa nu iti fie teama ca nu vei sti cum sa faci diferenta. De obicei se "cern" singuri. De exemplu, cei carora le-a venit atat de usor sa plece de langa tine au facut-o pentru ca ei nu au fost langa tine, pentru tine, ci pentru ei. Iar tu ai ramas sa iti plangi de mila, poate, sau sa te uiti ca ultima fraiera pe pozele cu voi, cand, de fapt, omu' nici macar nu s-a uitat in urma lui si pare ca nici nu-i pasa vreun minut prin ce treci tu. Macar poti plange in voie, te poti descarca pentru ca esti frustrata, te simti folosita si esti dezamagita. Iar tu simti toate astea pentru ca doar tie ti-a pasat de la bun inceput. 

Cu ocazia asta, las aici un MASIVE  FUCKING  REMINDER, because, honestly, it is way better to be alone than to be with someone who lets you question your own worth! 

Remember that!

Tell me if this describes you

 Oamenilor le vine foarte usor sa aiba incredere in tine pentru ca ai o fire calma, non conflictuala si te pricepi sa ii asculti, in schimb, nimeni nu te asculta pe tine. Situatie, un pic, ironica, nu?

Pentru tine toate discutiile astea tip chit-chat, marunte si despre nimic, ti se par pierdere de vreme si lipsite de orice valoare, in schimb, preferi sa despici firul in patru, sa ridici probleme existentiale, sa intrebi de ce asa si pe dincolo iar daca nu faci asta nu te simti in largul tau si, cum nu ai cu cine, preferi sa te inchizi in tine.

Asta pentru ca esti blocata in trecut si tot ceea ce ai patimit te sperie in continuare pentru ca a lasat urme asupra ta, ai suferit, ai fost dezamagita, everybody failed you asadar, teama de a iesi din zona ta de confort te inspaimanta in mod ingrozitor. 

But, remember this: lumea are nevoie de ceea ce ai tu de oferit. 

You're amazing, you're doing awesome, keep going!

What love is

 Love is giving somebody the power to destroy you and trusting that they won't.

Gandeste-te un pic. 

Ai facut asta inca de cand erai young and stupid. Ai dat putere celuilalt sa te distruga. I-ai dat armele necesare ca sa o faca. Totusi, acum, uitandu-te in urma si, sa zicem ca te afli chiar intr-un moment din ala delicat de tipul unei despartiri, de exemplu, fiind un pic mai matur si facand o rapida recapitulare, ai mai face asta, oare? Ai mai da o asemenea putere cuiva? Sau vei ridica, efectiv, un zid intre tine si restul lumii doar pentru a te proteja si ca sa te feresti sa ti se mai intample asa ceva vreodata? Right? 

Ai sa eviti sa te mai deschizi in fata celuilalt, vei fi mult mai reticenta in a-ti mai dori o relatie, nu-ti vei mai permite sa iubesti, probabil... In acelasi timp esti, totusi, constienta ca singura cale de a mai iubi in adevaratul sens al cuvantului este exact asta... sa te lasi dusa, constienta fiind ca exista o potentiala sansa ca celalt sa te distruga.

This scares the fuck out of me :(

Once you care, you're fucked :(

Am titlul postarii dar nu stiu, sincer, cum sau ce vreau sa astern pe hartia asta virtuala...
Imi place sa scriu. Nu o mai fac... inainte ma calma, intr-o oarecare masura. Nu scriu decat ca sa ma ajut. Ca si in cazul de fata, spre exemplu. Scriu, sterg... iar scriu, iar sterg... In fine.

Sunt trista si dezamagita, asa cum n-am mai fost de mult. Obosita si ranita. Cine ma cunoaste stie ca am un orgoliu si o stima de sine pe care ceilalti, cu greu o pot trece cu vederea. Aveam, mai bine zis. Acum stau prost cu ambele. Mi se trage de la dezamagire. Scriu asta si zambesc. Amar. Am asteptari mari de la oamenii pe care ii vreau langa mine. Aici gresesc eu si toti cei care isi proiecteaza nevoile pe ceilalti sau care ofera si asteapta sa primeasca. Desi stiu ca este gresit, nimeni nu o sa poata sa ma schimbe, din pacate. De ce? Pentru ca stiu sigur, deja, ca nu s-a nascut inca omul care sa fie atat de into me incat sa isi dea seama care sunt butoanele pe care trebuie sau pe care NU trebuie sa le apese cand ma are prin preajma si vrea sa ma pastreze. Nici macar eu nu sunt foarte sigura ce are omul ala de facut. Stiu doar ca am nevoie de atentie si de iubire. Cer mult? De la cele doua pleaca si restul, nu stiu...sa zicem, incredere, sinceritate, respect, devotament, loialitate etc. Apoi, cred ca un om este pus langa un altul cu un scop precis dar necunoscut, as zice, eu. Poate pentru a invata impreuna sau unul de la celalalt, pentru ajutor reciproc in anumite momente ale vietii noastre, pentru a-ti aduce bucurie ori pentru a te ingropa definitiv. Acum un an, ajunsesem in punctul in care nu ma mai regaseam in absolut nimic. Nu imi mai placea nimic la mine, nimic din jur nu ma mai bucura atat de tare ca inainte, ma indepartasem de prieteni, nu voiam sa vad pe nimeni decat dupa ce plangeam doua zile la rand si printr-o minune realizam ca TREBUIE sa ies din casa si sa ma gandesc la altceva si doar asa o sunam pe Maria sa ii vad moaca si sa ii ascult rasul ala cretin care te facea sa uiti si de cea mai neagra zi din viata ta ori, imi cautam discutii luuungi si pline de inteligenta cu Corina pe care o iubesc cum imi iubesc o sora... Ele nu mi-au permis sa cad de tot desi nici macar nu stiau cat de mult ma ajuta. Le iubesc! Asadar, da, a fost cea mai neagra perioada din viata mea si multi nici macar nu au banuit ca am trecu prin asta. Mi-a fost mult mai greu decat va imaginati si stiu ca m-am tinut de mana cu depresia. Nu mai suportam nici un job - asa am schimbat in nici 2 ani vreo 4 job-uri, cred. Apoi m-am stabilizat din punctul asta de vedere dar continuam sa am episoade depresive si simteam ca trebuie sa plang ca sa ma linistesc. Faceam asta de cateva ori pe zi. Seara imi era cel mai greu cand intram in casa si ma simteam a nimanui. Plangeam ore in sir, uneori chiar toata noaptea, fara sa existe ceca care sa ma consoleze macar un picut... iar dimineata cand ma resimteam si nu puteam sa imi aplic sub nici o forma creionul dermatograf din cauza ochilor umflati ma busea iar plansul... Eram ingrozita ca ajung la birou si o sa se vada iar Anca - o alta fiinta pe care o ador si in care ma regasesc incredibil de mult - va urla iar la mine: Cristescuuu iar ai plans?! Da :( Si ma baricadam cate 15 minute in wc-ul companiei, ca sa-mi plang neputinta si incapacitatea de a depasi cacatul asta in care ma aflam... Asta mai fac si acum dar mult mai rar si nu imi ia mai mult de un pishu scurt :) Trag apa, suflu mucii si aia a fost. Dar asta nu inseamna ca sunt ok si stiu foarte bine. Poate sunt doar blazata. Mi-am mai furat-o inca o data de la cel pe care l-am iubit imediat... Regret multe... Psihologul. La mine povestea cu psihologul e ca am un blocaj vis-a-vis de acesta. Consider ca nu ma ajuta deloc, din pacate. Trebuie mai intai sa ma deschid complet ideii in sine si sa ii vad cu adevarat utilitatea. Problema este ca.... ei bine, atunci cand cei care te doboara vin unul dupa celalalt si, parca ai senzatia ca sunt cu totii aproape copy/paste unul dupa celalalt, fie ca vorbim despre comportament, stil de viata, idei, gafe, vorbe, dorinte, oricat de puternica am crezut eu ca sunt, ei bine, nu am avut nici o sansa. Va spun chiar eu de ce. PENTRU CA IMI PASA! Pentru ca eu am iubit, eu am lasat garda jos, eu am tinut la relatie, eu am facut mici compromisuri absolut necesare intr-o relatie sanatoasa. Daca tu nu poti sa schimbi nici 10% din ce stii ca e gresit la tine... nu ma iubesti, nu iti pasa, nu vrei relatia. Chestia asta ma frustreaza enorm. Tin foarte mult la transparenta. Urasc ascunzisurile si minciunelele inutile. Dar iar fac greseala de a ma proiecta pe mine asupra celuilalt... Nu ma invat minte, asta e clar :( Spune-mi de la inceput ca esti un golan! Nu imi spune ca vrei, ca poti, ca stii. Nu imi spune ce vreau sa aud pentru ca nu sunt tuta. Vad si eu ca faptele nu "se pupa" cu vorbele... De ce ai vrea sa minti cand poti fi sincer de la inceput? Cei care sunt mai implicati, oricum or sa sufere dar macar sa stie care-i pozitia voastra, astfel incat suferinta sa fie puternic diminuata... Asa este fair, nu credeti? Cei care mint sunt groaznici si nici o minciuna nu trece netaxata. Oricat de tarziu, minciuna se afla si adevarul iese la suprafata. E naspa cand asta se intampla atunci cand iti pasa si cand te astepti cel mai putin... atunci minciuna doare cel mai tare. Cine a cunoscut cu adevarat dezamagirea stie despre ce vorbesc... Sunt extrem de multe lucruri pe care nu le pot exprima chiar acum si imi pare rau pentru toti cei care trec prin astfel de perioade negre. Cu totii stim ca dupa nori se ascunde soarele, da. Dar pana iese soarele, cum facem cu durerea si cu milioanele de intrebari care ne macina? Cu frustrarea?
Va rog nu mai mintiti :( Fiti sincer tot timpul...

Dragostea este o decizie!

Te-ai intrebat vreodata daca tipul cu care iesi de ceva vreme este the right guy for you si cum poti sa stii asta cu adevarat? Mai intai de toate, eu nu cred ca exista the one. Daca crezi ca ai gasit pe cineva nemaipomenit, este de fapt pentru ca ai dat peste unul care este pregatit pentru o relatie cu tine. Totusi, eu cred ca sunt cateva chei de control pentru a afla daca el este cel care merita.

Asadar, raspunde-ti la aceste intrebari si vezi tu dupa aceea :)

1. Iti vine sa-l futi?
Intrebarea este fundamentala. De ce? Pentru ca ceea ce face diferenta intre o prietenie si o relatie este SEXUL. Adesea se zice ca, intr-o relatie, sexul conteaza 20% (asta daca sexul este de la bun la excelent) sau 80% daca sexul este de la prost la execrabil. Intre tine si el trebuie sa existe chimie din prima clipa. Sigur, sexul, foarte rar, este bun din prima. Sexul devine mai bun odata cu trecerea timpului, cand cei doi incep sa se cunoasca mai bine, insa e mai simplu sa alegi pe cineva cu care ai deja chimie pentru a merge la sigur si pentru ca lucrurile sa mearga mai repede.
2. Ii place sa schieze?
N-o luati ad literam, ok? Intrebarea se refera la pasiuni comune. Eu nu stiu sa inot. Daca el e maniac si nu se poate distra cu mine la mare, atunci... naspa. Iar daca mie imi place sa stau acasa si sa ma uit toata ziua la documentare iar el este un tip mega activ... am pus-o. Totusi, daca eu cred ca pot invata sa inot iar el crede ca documentarele ii pot starni interesul, atunci, da. Ideea este sa simtim ca, pentru celalalt, putem si vrem sa facem schimbari in felul nostru de a fi, in rutina noastra zilnica.
3. Are you a sapiosexual type?
Te stimuleaza, adica? Intelectual, vreau sa spun. Si, nu vorbesc despre un numar impresionant de cunostinte pe care le aduci in conversatii despre fizica cuantica sau teorii existentiale complexe cat daca iti face creierul sa ia foc datorita felului in care gandeste, felului in care pune problema sau a perspectivei pe care o are? Are genul de gandire complexa si intuitiva, logica, clara si deloc absurda? Simti ca te ajuta sa inveti, sa cresti, te schimba in bine, te face sa simti ca poti fi mai buna? Atunci lupta si pastreaza-l!
4. Il suporti?
Daca il suporti chiar si cand e nesuferit, de neinteles, irascibil, prost si increzut, atunci sa stii ca merita. Sunt momente in viata in care nu totul este roz. Nu tot timpul suntem apte sa ii satisfacem toate dorintele, cum nici ei nu au tot timpul rabdare cu noi. E normal. Dar daca te enerveaza chiar si la cel mai mic gest, e clar ca nu sunteti pregatiti insa, daca a dat de greu, este bolnav sau nu gaseste o solutie la o problema care ii da batai de cap iar tu nu esti capabila sa il sustii, sa ai grija de el sau sa gasiti o rezolvare impreuna, nu va mai incurcati unul pe celalalt. Felul in care ne comportam in cuplu atunci cand dam de greu, cand suntem irascibili, cand avem probleme, iti poate spune cum sunteti in relatie, cat sunteti de pregatiti sa o aveti, daca sunteti pregatiti sa o aveti, daca v-o doriti cu adevarat. Remember that!
5. Traiesti din amintiri?
Amintiri despre cum era la inceput, cat era el de dragut si cum iti aducea flori si-ti lua ciocolata, cat de tare ti-a facut inima sa-ti bata cand ai aflat ca vrea relatia cu tine si vrea familie si copii? Ca sa rezisti cu el esti nevoita sa scormonesti adanc in memorie si sa aduci in prezent trairi din trecut. Primul concediu impreuna, primul sarut, primul gest dragut etc, pentru ca doar asta te mai ajuta sa treci de inca o zi petrecuta alaturi de el? It's wrong! Calitatile de ieri nu mai sunt aceleasi cu cele de azi, cand nu mai reuseste altceva decat sa iti dovedeasca, prin gesturile lui, ca e egoist, nehotarat, ciufut si te minte cu zambetul pe buze? Ca sa functioneze, el trebuie sa indeplineasca doar 2 cacaturi simple: sa vrea si sa fie pregatit. Si, atentie...astea doua merg mana in mana. E imposibil sa vrea daca nu este pregatit.

Si, ca sa inchei, cineva ma intreba daca stiu doar sa ma cert pe tema femeilor usoare care primesc validari de la barbatii nostri, eu considerand ca acest lucru este total gresit iar fufele nu fac altceva decat sa perpetueze succesul pe care deja il au printre toti labarii astia tristi care, la randul lor cred ca tarfele ii fac sa para mai barbati decat sunt (sau poate nici macar nu sunt, la urma urmei) sau stiu si eu sa sustin o altfel de conversatie despre Nietzsche, spre exemplu - Doamne-ajuta, sper ca am scris corect acest nume imposibil! - pe care il aduc acum in discutie cu un scop exact. El a spus ca in dragoste exista nebunie dar pentru orice nebunie exista si un motiv (sau asa ceva... ma iertati daca am redat gresit. eu nu pot sa retin vorbe de duh)
Asadar, indiferent ce va spun prietenii, familia, apropiatii despre relatia voastra, voi doi sunteti singurii care stiti de ce sunteti impreuna si daca merita sa luptati pentru a fi impreuna. Cu toate astea, desi exista motive pentru care iubiti persoana respectiva, asta nu inseamna ca el este alesul sau aleasa.   Si cu asta am inchis subiectul ca ma doare capul si m-a epuizat tampenia asta :)

Deci, da, nene... DRAGOSTEA ESTE O DECIZIE iar daca celalalt decide sa nu te iubeasca, intreaba-te daca merita!!
Clar, NU, if you ask me... E nevoie de 2, totusi.

Despre unicorni si alte lucruri...

Se zice ca in viata ne este dat sa ne indragostim, cu adevarat, doar de 3 ori si ca trebuie sa avem parte de tot ceea ce vine odata cu aceste 3 iubiri, din diverse motive. De fapt, totul este o experienta care se lasa cu invataminte, fie ca vorbim despre o modalitate prin care ne cunoastem pe noi insine, ori aflam ca realitatea bate filmul…like, always! Since ever!
De prima noastra iubire avem parte, de obicei, in liceu. Vorbim despre un tip de iubire idilic, cumva. Sau, nu stiu…ne proiectam iubirea, in capul nostru, ireal de ideal, astfel incat sa fie flawless – desi, iubirea numa’ flawless nu e. E iubirea aia baloasa, cu fluturasi in stomac, si cu chiulit de la ore si stat in bratele lui, pe o banca, e cu un million de ifose, este epoca in care asteptarile noastre sunt nerealiste, cand totul se rezuma la ceea ce vor altii sa fim (prietenii, familia) si nu la ceea ce simtim noi sa fim. Viata noastra de adult abia se contureaza si, e cumva logic sa nu avem o directie foarte clara. Inca nu stim sa punem lucrurile in balanta, nu ne cunoastem pe noi insine suficient, inca nu stim muuulte lucruri dar, atunci cand relatie se sfarseste, suferinta aceea cu care ne confruntam pentru prima data ni se pare ca e capat de linie. Wow, it’s like dooms day! Offf, offf…
A doua noastra mare iubire este iubirea aia in care mai si muncim. Aici lucrurile capata o anumita greutate pentru ca aceasta este perioada in care invatam despre noi, despre cine suntem, cum suntem si mai ales despre ce vrem si ce ne trebuie ca sa iubim. Oh, acum aflam ce inseamna sa suferi in dragoste, pentru ca esti mintit, manipulat, inselat - acum totul doare mult mai tare pentru ca te intalnesti cu dezamagirea. Tra-ge-di-e, curata! Etapa asta, din nefericire, este pe modul repeat. Esti intr-un fel de cerc: relatia se termina, incepem alta, credem noi ca lucrurile vor sta altfel de data asta, ca alegerile noastre sunt, acum, mai bune, ca ne-am invatat lectia si ca ne cunoastem suficient de bine nevoile astfel incat sa nu repetam greseli din trecut, etc, etc. De fiecare data, dar, DE FIECARE DATA, nu stiu cum se face, insa totul se termina mai rau decat inainte… Vorbim despre un rollercoaster emotional, cand viata ta sentimentala este cand sus, cand jos. Acum faci lucruri nesanatoase intr-o relatie pe care ti-o doresti sanatoasa pentru ca asteptarile tale sunt imense… Atentie! Se lasa cu inimi cu adevarat frante si, din pacate, caderea va fi zgomotoasa. Asadar, a lot of drama, here! E trist pentru ca incercarea ta disperata de a mentine aceasta relatie, devine scopul tau suprem iar acest lucru NU trebuie sa te domine, crede-ma! Da, iti doresti cu toata fiinta ta ca aceasta iubire sa fie ceea ce trebuie, sa te implineasca, sa te faca mai bun, mai frumos, mai destept. Se intampla, fix, invers, din pacate… Si uite asa iti iei 3 pisici si 2 catei ca sa-ti bucure viata si sa-ti aline tristetea si singuratatea.
Daaar, surpriza emisiunii: stai sa vezi cand dai peste iubirea aia care te ia prin surprindere! E iubirea aceea la care nu te mai astepti, care te ia pe sus, pe care, aproape ca nici nu ti-o mai doresti tocmai pentru ca nu mai crezi in ea. E ca si cand ai dat peste un unicorn! Sau peste o fiinta mitologica despre a carei existenta doar ai auzit din carti sau din filmele americane insa nu ai sperat sa o si intalnesti vreodata. Daaa, si la inceput, totul e wrong as shit pentru ca iti distruge orice reminiscenta despre cum era cand stiai sa iubesti sau cand aveai parte de iubire. Nimic nu este cum sperai sau cum ai fi gandit ca ar putea fi. Si te trezesti treptat. Deja este tarziu pentru ca te-a lovit in plin si nu mai stii ce ti se intampla, nu mai ai controlul. Ti-a picat in poala, pur si simplu. Si te uiti ca boul si razi ca tampitul pentru ca este acolo si a venit pe nepusa masa, fara sa trebuiasca sa faci nimic. Nu tu lupta, nu tu chinuiala, nu tu orgolii sau demonstratii de doi lei… absolut nimic planuit. Esti praf! Te minunezi cat esti de prins in relatia asta si nu ai explicatie pentru nimic din ceea ce vine. Si esti amortit si obosit si neincrezator dar simti ca exista o conexiune incredibila intre voi. Da, ok... ceea ce simti este, poate, si putina teama. Prea se potrivesc toate, prea se aseaza lucrurile perfect desi nici unul nu are asteptari prea mari de la celalalt, nu exista nici cea mai mica presiune, nimeni nu trebuie sa se transforme in ceva ce nu este – totul vine natural, in ritmul neimpus de catre nimeni. Ne acceptam reciproc asa cum suntem in realitate, nu trebuie sa ne supunem regulilor sau viziunilor altora asupra “cum tre’ sa facem ca sa fie bine”. Tot ce trebuie e sa nu uitam ca intr-o relatie nu e indicat sa luam lucrurile de-a gata. Relatia se cladeste cu rabdare si pricepere iar cele doua vin dupa ce treci prin suficient de multe incercari (a se citi “relatii”) iar daca simti ca regula asta este facuta si pentru tine vei stii ce ai de facut.
Si-acum, chiar daca unii dintre noi credem ca am avut sau avem norocul sa traim si ultimul tip de dragoste descris de mine, nu toti ajungem acolo… I, myself, don't really know if I'm one of the lucky bitches, pentru ca, iata, in nici 6 luni voi avea 36 de ani. In acesti ani am trait ciclul din etapa 2, on...and on...and on. Nici nu stiu, poate inca sunt in aceasta etapa, habar n-am, sincera sa fiu. Intotdeauna speram sau credem ca am iesit din cerc dar niciodata nu stim asta pana cand nu trec anii peste relatia noastra si, ute asa, constatam ca lucrurile nu incep sa se degradeze, ba dimpotriva, chiar isi urmeaza cursul lin, si neasteptat de frumos. Eu ma bucur sa stiu ca inca sunt capabila sa iubesc ca si cand nu am trait niste lucruri cu adevarat urâțele in viata asta, lucruri de care muuuulti dintre voi nu vor avea parte (asa sa va ajute Centrul Vechi, Facebook, Tinder / Grinder – dupa caz, sau whatever other apps there are in this world, at this time, or later – AMIN!). Hey, dar asta nu inseamna ca nu mai am suflet, ca viata s-a scurs din mine sau ca nu mai am simtaminte. Din contra. Simt ca sunt pregatita sa ies dintr-o perioada neagra a vietii mele si am reusit sa fac asta, desigur, doar dupa ce mi-am luat un mega bocanc in stomac si un mare pumn in figura... Stiu ca NIMIC nu ni se intampla fara motiv. Toata viata noastra este deja scrisa, undeva... iar ceea ce trebuie sa ni se intample, ni se va intampla oricat de tare credem noi ca nu. Si acest lucru nu este neaparat ceva rau. Nu e ca si cand nu avem controlul lucrurilor – fiecare are liberul sau arbitru dar traseul este stabilit astfel incat sa invatam tot timpul cate ceva. Ok, am facut alegeri proaste... whatever... asa ne-am modelat, pana la urma. Eu vreau sa cred ca dupa atat de mult chin, tumult, durere, deznadejde, neputinta, insatisfactie, etc, unicornul ala o sa se opreasca intr-un cartier din sectorul 2 si, dintre toate tutele alea mai mult sau mai putin ciudățele de acolo, sa vina, fix, peste mine sa-mi spuna ca el vrea sa ramana. :)) Pai, sa ramana, zic! Ca, stii, daca eu nu ma consider cea mai norocoasa fiinta ever, bai, unicornule… poate esti tu norocosul care sa te pricopsesti cu mine, ha? Ce zici?

You've got too much soul to be handled by someone who has never been passionate

Mi se spune des ca am ochi frumosi, ca sunt desteapta si ca am un simt al umorului cu mult peste medie. Urmatorul lucru pe care il aud cel mai des este ca intimidez, fir-ar sa fie! Ok, intimidez. De ce intimidez? Pe cine intimidez? Pe tine, cel care esti sub nivelul meu de inteligenta? Sau pe tine, cel care esti pe alta frecventa decat sunt eu? Nu stiu dar sunt dezamagita.
Observ cu reala tristete cum sunt unele gagici din ziua de azi si, jur ca, daca as fi barbat, mi-ar fi fost imposibil sa mai cred ca voi avea sansa sa gasesc pe cineva potrivit. Da, ok... nu m-as uita la una care se imbraca precum o pațachină sau care vorbeste agramat... dar, ce zici eu? Nici n-as vrea sa am de a face cu una care are unghiile ascutite sau care traieste in salonul de cosmetica si care isi incarca fața cu cosmetice, isi picteaza sprancenele ori isi face botul ca un c.u.r - de alea nici nu are sens sa ma leg acum... Genul asta de femeie... bai, pe bune! de ce exista, imi poate spune cineva?! Asadar, ca sa revin la ideea de mai devreme... daca as fi un barbat la 35 de ani, as aprecia o femeie care are grija de felul in care iese din casa, de felul in care vorbeste, vreau sa vad ca are eticheta, stie sa calce pe tocuri, sa tina o furculita si un cutit in mana, ca daca deschide gura, nu ma face de ras si e mai mult decat capabila sa sustina o conversatie astfel incat sa nu ma faca sa vreau sa intru sub masa de jena cand sunt in grupul meu de cunoscuti. Nu vreau sa se uite oamenii la ea ca la o maimuta, ci sa stie ca eu, barbatul care am ajuns sa fiu azi, cu un job misto, cu responsabilitate, cu o familie si cu un grup de prieteni misto sunt reprezentat de ea. Da. Eu sunt perechea mea caci, da, d'aia o aleg pe ea pentru ca simt ca ar fi ca mine. Daca esti un bleg si te simti inferior, prost, neplacut etc - desi nu esti asa, dar ai probleme cu identitatea si inca nu te regasesti, clar vei alege o femeie tuta, sluta si moale... Oamenii astia nu vor intelege niciodata ca, ideea este sa iti depasesti mereu conditia dar sa o faci cu atentie. Sunt multi impostori, multe fete dragute care nu au eticheta sau barbati care au atuuri dar sunt mârlani. De ce as prefera una care nu se simte in plus cand intr-o incapere sunt doar barbati, chiar daca printre barbatii aceia se afla si prostul ei, ce-i drept? De ce as prefera o femeie care vrea sa arate tuturor ca ea domina, ca te cearta in public, ca pune botul si iti strica seara, ca zambeste tuturor masculilor din incinta? Poate spui ca nu te deranjeaza. Ok... Probabil ca nu ai inca cei 35 de ani, nu ai jobul misto si nici un anturaj mai "spalat". Sau poate iti plac boarfele agatate in club vineri spre sambata... Whatever...
Si eu am gresit cand am facut cateva alegeri aiurea in viata asta, este adevarat. Inca nu pot sa iau partea buna din poveste pentru ca sunt genul care iert greu dar nu uit. Iar peste greseala proprie treci cel mai greu. O spun din experienta. In plus, o spune o persoana calculata, atenta la tot ceea ce tine de eticheta, de decență si care tine la felul in care cuplul din care face parte este vazut de catre ceilalti, fara a mentine niste aparente doar de "gura lumii" sau ca dau bine ci pentru ca stie bine ca, pentru a-ti mentine relatia, se munceste zilnic, fara pauza.
Desi mai am atat de multe de spus, o sa inchei aici pentru ca in interiorul meu zace un monstru cu greu adormit si, cel mai probabil am fost incoerenta insa acest lucru nu ma afecteaza, avand in vedere ca blogul asta este un blog de nervi si refulare, corect? :)

Parerea mea despre How to build a true genuine relationship after a shitty one has ended

Mie mi-a luat extrem de mult sa ma adun dupa ultima relatie. De fapt inca o fac, procesul fiind neasteptat de lung, din pacate... Intotdeauna am gandit ca pot sa ies dintr-o relatie si sa intru in secunda doi in alta, crezand ca relatia noua ma ajuta sa trec mai repede peste prima. Surpriza! Am constatat pe propria-mi piele ca e de cacat sa gandesti asa. Poate ca de cele mai multe ori iti iese dar nu intotdeauna. Prin urmare, incearca sa gasesti persoana potrivita doar dupa ce iti pui tu ordine in propria viata. Incheie-ti socotelile cu trecutul, incearca sa accepti cu obiectivitate greselile din fosta relatie ba poti merge si mai departe pana la relatia de dinaintea relatiei recent incheiate. Gaseste tiparul care a dus la destramarea acestora si reincepe sa construiesti. Un inceput potrivit ar fi sa iti setezi niste limite. Putem sa vorbim inclusiv de niste principii pe care sa nu le incalci SUB NICI O FORMA! De exemplu: "daca se intampla lucrul x, I'm out of here!" fara discutii. Esti genul care nu accepti minciuna? L-ai prins cu ea? Muie, direct! E betiv sau fustangiu si stie ca te deranjeaza iesirile lui in care abuzeaza de alcool sau profita de increderea pe care i-o acorzi? BinePaPUNCT! Promite-ti in primul rand tie ca nu mai accepti sa te transformi din nou in pres iar daca te simti altfel decat sigura pe iubirea si respectul lui, fute-i doua picioare-n gura si tranteste-i usa-n nas fara alte comentarii! Inainte de a face toate treburile astea, insa, se presupune ca ati avut o discutie lamuritoare in care ati pus cap la cap niste detalii. Nu este nici un bulshit cand se spune ca abordand o comunicare clara, la modul cel mai sincer cu putinta, poti evita un milion de probleme. Atentie! Nu juca teatru, nu incerca sa pari altceva decat esti in realitate si incearca sa folosesti cuvinte precum: "dupa parerea mea", "eu cred ca", "am simtit ca", "mi s-a parut ca" sau "as fi vrut sa".
Un cuplu sanatos are teluri si proiecte atat impreuna cat si separat, fiecare dintre cei doi trebuie sa dezvolte activitati independente de perechea sa. Asta stie toata lumea... ceea ce nu stie toata lumea (am constatat eu) este ca, indiferent ce faci, ca faci in comun sau de unul singur, tre' sa nu uiti de respect. Da, ies in oras cu baietii dar nu uit sa mai trec pe-acasa 3 zile la rand fara sa dau un telefon, macar. Da, merg la cosmetica pentru vreo 3 ore dar nu ma opresc si la prietena mea Geta pentru alte 4 ore fara sa anunt ca fac asta... nu stiu, zic si eu... Chestii d'astea ce tin de obraz, cumva. In fine. Ca sa rezum, totul trebuie sa fie cat mai clar. Prin urmare, inconjoara-te de persoane care nu o dau cotita, care stiu sa comunice, care nu se ascund, persoane asumate, asadar evita-i pe cei care dupa x luni de relatie au in repertoriu "nu sunt sigur ca stiu ce simt pentru tine", "nu eram pregatit pentru o relatie serioasa", "vreau sa fac lucrurile sa mearga dar nu stiu cum" etc, etc.
Ce fac eu cand nu mai pot din cauza atator ganduri si dubii si intrebari? Pentru cateva minute ma indepartez de telefon sau laptop or whatever, ies pe balcon si incerc sa nu ma gandesc la nimic sau fac cativa pasi in jurul casei ori biroului, atat cat sa imi dau timp sa opresc vreo pornire de genul "imi vine sa ii scriu", "vreau sa il aud, sa stiu ce face", "sunt atat de furioasa incat vreau sa sparg ceva sau sa trantesc vreo usa" sau "imi vine sa plang de nervi si neputinta". Nu te victimiza. Nu te plange. Put your shit together si constientizeaza ca nu ai pierdut nimic atunci cand v-ati despartit. Aminteste-ti ca iubirea adevarata nu doare, nu raneste si nu iti cere sacrificii sau renuntari. Da, orice relatie are suisuri si coborasuri dar daca relatia ta isi aduce doar tristete si nu compenseaza deloc nemultumirea care vine din alte planuri... atunci pleac-acas'!

Eu, personal, nu cred ca esti iubit pentru ca esti frumos, destept, atragator sau pentru ca stii sa crosetezi.  Eu cred ca oricine poate sa te placa pentru lucrurile astea, corect? Iubirea adevarata, aia care dureaza o viata, vine de la oameni care la intrebarea: "De ce ma iubesti?" iti raspund: "Pentru ca esti o idioata!" sau, "Pentru ca esti nebuna!" sau, "Pentru ca esti nesuferita si ma faci cu capul!". Adica lucrurile alea enervante pentru restul lumii, dar pe care el/ea le iubeste la tine.

About a perfect asshole

Toata lumea stie ce inseamna asshole, corect?
Da, il puteti traduce ad literam sau sa-l treceti prin sensul figurat.
Asadar:
Tocmai l-ai cunoscut. Inca nu stii ca e un dobitoc - nu ai cum sa iti dai seama de asta insa, cumva, are el ceva dragut care-ti starneste curiozitatea si parca-ti doresti sa stii mai multe despre el. Faci tu cumva si ii atragi atentia. Nici macar nu a fost greu pentru ca, repet, inca nu stii dar, el este cel mai mare bou ce ti-a fost dat sa-l cunosti, iar el este avid dupa atentie, indiferent ca iti lipseste un ochi sau iti curg bale din gura precum oligofrenilor (imi cer scuze!) Bun! Incepeti sa iesiti, el se dovedeste incredibil de misto, e carismatic, iti pare destept, e atent etc. Mnu... El este doar disperat sa agate. Orice. Aproape ca nici nu mai conteaza ca esti o taranca pe langa el :)) E vorba despre palmares si despre reusita vanatorului ;) Ei bine, disperatul asta, desi tu nu ai reusit sa ii gasesti inca vreun defect, ei bine, el este DEFECTUL absolut! Nu are sentimente, nu are suflet, nu simte, nu il apasa, nu il doare, nu regreta, nu constientizeaza, habar n-are ca raneste, ca distruge, el e axat pe un singur tel: sa-si doboare victima no matter what or how.
Dobitocul nu are inima dar are o trasatura distinctiva: MINTE! Minte cu zambetul pe buze, cu voce mieroasa, chiar si cu ochii in lacrimi daca situatia i-o cere. Si o face fara sa se simta vinovat. Evident, el nu stie ce-i aia compasiune dar stie intotdeauna cum sa te faca pe tine sa te simti vinovata. Aici apare o alta "calitate" absoluta a dobitocului din povestea noastra si anume, MANIPULAREA. Este atat de bine pregatit incat poate sa simuleze simtaminte precum mila, teama, atasamentul, regretul. Nu mai spun despre iubire... In cel mai scurt timp ai sa incepi sa crezi ca esti the only one, la cat este de priceput in manipularea mintii si inimii tale. Si, cum spuneam, o sa-ti vina cu texte de genul: "dar tu stiai ca eu sunt asa", "dar, eu ti-am spus asta inca de la inceput", "hai ca stii ca si eu te iubesc", "iubesc copiii si-mi doresc o familie", apoi, clasicele: "nu esti tu de vina ci eu", "nu te merit / meriti ceva mai bun" si, desigur: "esti prea buna pentru mine"
Intotdeauna va pune capat pseudorelatiei ori de ziua ta, ori cand esti in vreo delegatie, ori cand te lasa insarcinata. Da, pentru ca atunci cand trebuie sa isi asume vreo responsabilitate, acesta se face usor-usor, nevazut. Dispare, pur si simplu, se sustrage. Cu omul asta nu iti poti face niciodata planuri, indiferect cat de mici sau de neimportante sunt acestea. Pur si simplu nu te poti baza pe el. NEVER! Sub nici o forma!! El este genul de persoana care poate face orice online nu si offline. Ia sa vezi cat e de activ si volubil atata vreme cat este pe messenger, pe whatsapp sau whatever si cum se transforma intr-o amiba sinistra cand e in fata ta. Este mult mai usor sa simulezi sentimente pe internet decat in viata reala. Ei bine, el este moartea, din punctul asta de vedere!
Oamenii astia sunt extrem de periculosi pentru ca pot frange vieti, pot distruge destine, pot seca suflete. Cel mai bine pentru omenire este ca ei sa ramana singuri pentru totdeauna pentru ca genul asta de persoane oricum nu ofera niciodata nimic insa asteapta totul de la ceilalti. Iar tu, cea pe care a reusit sa o spele pe creier nu vei face altceva decat sa te asterni pres la picioarele cretinului. Si, pana la urma, ce mai poti face?! Doar te-a pacalit, te-a imbrobodit, te-a manipulat si acum traiesti intr-o minciuna, nu?! Intotdeauna aceeasi tactica, acelasi scenariu, aceleasi promisiuni, acelasi traseu, acelasi final - intotdeauna cu tine in lacrimi si cu el luand-o de la capat cu alta victima, incepand din secunda in care ai iesit din povestea lui.

Din aceste considerente, eu tocmai v-am aratat de ce asshole nu are echivalent la genul feminin. Pentru ca la genul feminin avem curva. Diferenta este ca o curva este curva "pe față" si nu se chinuie sa ascunda acest fapt.

Lectiile vietii

Nu imi plac oamenii care nu acorda o a doua sansa.  Eu, una, spre exemplu, iert destul de rar. Nu uit dar mai iert. Si ierti o data, ierti si a doua oara, iertam in mod repetat greselile un om. Nu o facem neaparat pentru ca se spune ca invatam din greseli.. cred ca, dupa atatea repetari, pana si un oligofren isi invata lectia - nu, lectia o stim... Presupun ca vrem noi sa credem ca, prin iubirea noastra oferita neconditionat, il facem si pe celalalt sa ne iubeasca in acelasi mod. Ei bine, nu. De fapt, daca tot invatam ceva, cred ca putem invata ca iubindu-l pe celalalt mai mult decat te iubesti pe tine (practic asta inseamna altruismul si iubirea neconditionata, zic) nu faci altceva decat sa te plasezi pe o pozitie inferioara, totodata, crezand ca aratandu-i cum se iubeste, il vei face si pe nenorocit sa te iubeasca la fel. Si, deci, ce inveti? Inveti ca oamenii nu se schimba. Exact! Ei bine, da, boul sau vaca, dupa caz, nu se schimba pentru tine si nici pentru ca il/o iubesti tu fara orgolii prostesti sau ca te daruiesti si te dedici intru totul. O faci ca vrei tu si ca asa esti tu construit. Nu mai astepta sa primesti inapoi ceea ce oferi. E o atitudine, gen, Mesia. Nu esti Jesus ca sa stai sa-ti iei sulite-n coaste pentru un bleg sau pentru o tuta... So, move on! Daca vrei sa faci o treaba, ia-ti urma de mandrie ramasa si cara-te dar, sa nu crezi ca nu vei mai repeta greseli din trecut... Le vei repeta, sunt sigura. Doar ca, poate data viitoare ai sa renunti un pic mai repede. 

Tindereală I

...da, n-am mai scris nimic de luni bune. I'm trying to put my shit together. Pana atunci, insa, m-a troznit asta: nu m-am nascut in epoca potrivita, din punct de vedere al relationarii cu sexul masculin si al indeletnicirilor mele, on daily basis. Desi nu pot face nimic pentru a schimba aceasta situatie si nici nu imi pot face o lista cu DO's and DON'Ts, am sa trec, totusi, in revista lucrurile cu care nu sunt in concordanta.

Inainte de toate, vreau sa mai subliniez ceva. Si o fac doar pentru cei care nu au realizat asta pana acum: it's still a woman's game. SINCE EVER! Spre exemplu, daca la un moment dat te-ai gandit tu ca vrei sa iti inseli iubita/nevasta si-ti place colega de birou, as vrea sa fii constient ca daca ea (colega, adica) nu vrea sa se intample ceva, pai, chiar nu se intampla! Asadar, nu este vorba doar despre ce fel de skill-uri ai sau ceva de genul asta, este vorba doar despre dispozitia femeii si cat este ea de "croita" pentru acest gen de tipar. (nu intru in detalii despre tipar, desi as putea umple 5șpe bloguri pe tema asta)

In epoca moderna se poarta casual sex. Mult, des, rapid, executat randomly, fara complicatii. Aici ajuta si tinder, ce-i drept. Dai prin pozele alea si, dai...si, dai, pana gasesti (crezi tu) ceva ce pare interesant. Cand vrei sa vezi despre ce este vorba, constati ca doar prima poza a fost ok, urmatoarele nici macar nu mai seamana cu prima. O fi aceeasi persoana?! Mda... Te dezumfli. In fine, gasesti ceva si va potriviti - it's a match! - deci, este reciproc. Ce urmeaza? Pai, sex. Unii intreaba direct unde stai si, daca "la mine sau la tine?". Nu tre' sa faci nici macar schimb de nr de telefon daca nu ai chef sau, poti apoi sa nici nu o mai vezi vreodata, insa, sa zicem ca discutia cu match-ul se prelungeste si nu iti spune direct ca vrea sex. Iti zice ca, poate va mai auziti si, eventual, iesiti pe undeva, prin oras. Pe genul: aaa, ia uite we bumped into each other prin Centrul Vechi si daca tot s-a intamplat, hai sa bem pana ne futem. O situatie uuuuun picut mai acceptabila decat cea de mai sus dar tot de rahat si asta. Macar ai timp sa il analizezi pe viu, sa vezi daca e ca-n poza si daca are unghiile taiate la maini (zic si eu... nu mi-a venit altceva in minte, imi cer scuze!). Si-apoi? Hmm... 8 zile nu mai da nici un semn. Timp in care iti pui (sau nu - depinde ce fel de femeie esti) un milion de intrebari. Ce vrea de la mine, ce vreau de la el, ce-o crede despre mine, ce-a fost si asta, o sa ne mai vedem etc. Usor, usor iti dai seama ca, din tindereală, foarte rar iese ceva bun iar daca ai intrebari vis-a-vis de cele intamplate, nu vei avea cui sa ceri lamuriri, in schimb, ai sa te resemnezi si ai sa mergi inainte. Cel mai probabil ai sa repeti experienta... Eu, personal, am cea mai proasta parere despre Tinder si tot ce reprezinta acesta gen de aplicatie si tare mi-e ca si FB se duce in aceeasi directie. Agataminte online. Sex gen cerere si oferta. Wow! De vis! Ceva mai odios n-am gasit dar, na... eu sunt o antisociala si nu ma fut :)) Ba ma fut. Dar nu asa.

Eu am senzatia ca nimeni nu mai are sentimente autentice, old school. Lucrul asta, pe mine ma face nesigura, oarecum. Sau, nu stiu... imi da o stare de discomfort pentru ca, daca nu te aliniezi regulior acestei lumi, din aceasta epoca, probabil ca ai sa sfarsesti singura, frustrata si plina de intrebari mai mult sau mai putin existentiale. Daca esti pe tinder - de ce esti pe tinder? Daca nu esti pe tinder - pai, de ce nu esti pe tinder? Daca vrei o relatie normala si nu una furata, pe fuga - pai de ce sa vrei asa ceva? Si tot asa... Absolut nimic nu-ti mai garanteaza nimic, pana la urma. Asta-i epoca in care eu nu ma regasesc. Este un fel de joc obositor, dupa parerea mea, in care trebuie sa pari dur si nepasator, in care trebuie sa pastrezi tot timpul aparentele. Poate ai chef sa te mai vezi cu omu'. Poti sa-i zici asta? Nu, ca ai toate sansele sa te ia la misto si sa creada despre tine ca esti needy, sau ceva. Poti sa-i zici ca ai vrea sa va auziti la telefon? Daca te mai scoate in oras si accepti de fiecare data, o sa creada ca esti la dispozitia lui. Daca ii raspunzi prea repede la mesaje, o sa creada ca esti disperata. Hmm... si daca iti zice ca a fost doar sex? Eu as vomita... :( Dar mi-as asuma treaba asta desi nu am vazut de la inceput semnalele din partea cealalta. Nu foarte multi recunosc, fatis ca isi doresc sexsiatat si nu o posibila relatie. Oricare ar fi scopul, sinceritatea ar trebui sa primeze. Dar, tot cred ca este un joc pe care nu vreau sa il joc... In acelasi timp nu pot sa neg ca tinder exista, ca si eu am avut profil acolo si ca, si eu am caut match-uri. Probabil am cautat o validare. Dar cand se punea problema intalnirii, important, pentru mine, era sa fiu foarte clara si foarte sincera si cu intentiile la vedere ca sa evit eventuale neplaceri. Nu am dus pe nimeni cu zaharelul, am spus tuturor ca nu sunt fanul intalnirilor hop top si cei mai multi intelegeau (cred) Dar asta nu e problema mea

PS: postul se numeste Tindereală I pentru ca va mai urma si partea a II a - sequel in care o sa intru un pic in underground-ul acestei aplicatii (hahahah!) si, desigur, am sa incerc sa imi explic de ce sa ai poza cu copilu' sau nevasta ori o poza cu tine imbratisand un peste proaspat scos din balta... Nu stiu cand o sa fie, dar o sa fie!

;)

Bai, semizeule

Am draci. Din nou. Da, atat de multi ca as putea umple un iad intreg. De ce? Pentru ca urasc sa fiu luata la misto in mod constant si fatis!!
Ce dracu' am?! Ma simt ca o lobotomizata. Ma zbat intr-o prostie crunta si pare ca-mi lipseste o parte a creierului. Si, rebuie sa recunosc, este un adevarat chin. Poate crezi ca incepe sa-mi si placa sa ma minti privindu-ma-n ochi. Mie cel mai mult imi place cand nu imi iei crizele in serios. Oh, daaaa... Imi place la nebunie sa ma consideri psihotica atunci cand iti prezint adevarul si tu ma faci nebuna. Imi place cand uiti iar eu nu. Ca ai derapaje periodice si ti se pare ceva normal. Sau ca te comporti ca si cand nu ai avea o relatie cu mine ci-s doar asa, azi aici, maine dincolo. Esti un neasumat si un copil tampit. Poate esti chiar mandru, habar n-am. Poate crezi ca esti vreun zeu iar mie imi place sa ma scald in pișat divin. Dupa parerea mea esti un cretin si tie ti-e teama de mine pentru ca sunt singura care te cunoaste atat de bine si, crezi tu ca, prin faptul ca stiu asta mi-ar da mie vreun avantaj, sau ceva. Nu, bre, eu te vad asa cum esti. Iar mie imi pasa pentru ca tu, pe mine ma ranesti. Tu traiesti cu impresia ca toate femeile exista doar ca sa te valideze in vreun fel. Daca asta crezi, then proceed !

Haidi, pa!

Voi creste pisici. Am zis!

Tot ceea ce este nou, place, incita. Tu esti nou, pentru mine. Eu sunt noua pentru tine. Ce facem dupa ce noutatea dispare? 

Daca citesti postul asta am sa iti spun cum as vedea eu o relatie care trebuie sa dureze sau care macar, are toate sansele sa o faca. Nu va fi simplu insa, daca eu sunt cea la care te gandesti, cea pe care o respecti si cea in care ai cea mai mare incredere si, la randu-mi, nu vad cum as putea face lucruri fara tine, inseamna ca am reusit sa cladim ceva in timpul relatiei noastre si vom putea pune, in continuare, caramida peste caramida. Atentie! Nu vorbesc despre monopol dar vorbesc despre exclusivitate, intr-o anumita zona. Daca avem acelasi tel si vom munci pentru asta, lucrurile sunt in ordine. Am invatat ca intr-o relatie nu e loc de leneveala. Niciodata!

Eu, una, si am spus-o intotdeauna, simt nevoia de a apartine cuiva. Sunt vehementa si imi mentin principiile, nu suport promiscuitatea si nu vreau sub nici o forma sa-ti fie rusine cu mine. Am muncit o viata sa fiu ceea ce sunt si vreau sa fiu sigura ca intelgi lucrul asta si ma pretuiesti, ca atare. 

Nu vreau sa fiu perceputa altfel decat sunt si, stiu ca de cele mai multe ori emit semnale gresite iar tu, cel care citesti trebuie sa stii lucrurile astea pentru ca, poate ne cunoastem, poate chiar ma placi, poate iti este teama sa ma abordezi sau poate m-ai abordat si te-am facut sa intelegi ca nu sunt interesata... Ce sa fac daca sunt picky si ma hotarasc din ce in ce mai greu? Un lucru este clar: asa ajung fete eligibile sa creasca o duzina de pisici, corect? :))))

Zi de bilant

Vine 31 decembrie. Zi de bilant. Daca nu ai ce face, cateva minute cazi pe ganduri. Te gandesti ce ai facut in cele 365 de zile care au trecut. Esti un om mai implinit? Mai sarac? Mai bun? Mai rau? Ai pierdut pe cineva? Ti-ai facut noi prieteni? Ti s-a nascut un copil? Iti doresti macar unul? Ai evoluat? Timpul a trecut pe langa tine? Ai trait ca un om sau ca o maimuta? Te-ai bucurat de soare atunci cand a stralucit sau ai invatat sa multumesti pentru stopii de ploaie care iti cad pe fata? Iubesti? Urasti? Inseamna ca traiesti. Te temi de boala? Inseamna ca esti bolnav. Nu te temi? Mai gandeste-te. Nu esti de fier. Duci grija zilei de maine? Nu? Mai bine. Poate maine mori. Poate la anul. Ce sa imi aduca 2016? Liniste. Putere sa stiu ce vreau. Putere sa aleg ce e mai bine pentru mine. Putere sa ma gandesc la cei dragi. Sa nu ii ranesc. Sa ii fac doar sa zambeasca. Sa fiu fericita. Sa fie fericiti. Sa fiti fericiti.

Nicicum

Clar nu sunt pregatita pentru sarbatorile astea. Nu, nici anul asta...
Craciunul trecut eram nicicum, insa cu un Craciun in urma eram praf, in pragul depresiei. Tocmai facusem accident, urma sa divortez, viata mea de pana atunci se ducea dracu' si eu, impreuna cu ea. Eram sigura ca nu voi mai simti sarbatorile asa cum le simt cei de langa mine si, din pacate, am avut dreptate pentru ca, nici acum nu pot intra in spiritul lor. Aproape ca ma intristeaza.
La ora asta trebuia sa am sarmalele pe foc, copilul topaind, fericit, pe langa brad si sotul trimis dupa morcovi pentru salata boeuf. In schimb, sunt, din nou...nicicum. Nu alerg dupa cadouri, nu ma agit ca am ramas fara cimbru pentru friptura, nu primesc colindatori sau vizite de la fini. Era obositor sa ai aceste apasari as a wife but, still... Mi-e dor.

Despre ce se intampla cu adevarat intr-o relatie.

Citesc articole siropoase, de-a dreptul gretoase si mai ales mincinoase despre relatii. Relatia inseamna munca si efort unanim si continuu. Nu floricele, nu inele, posetute, vacante pe yahturi, macarons, ifose si botic ca, deh... hai sa ne pisicim ca ne iubeste si mai mult iar eu arat atat de bine cand fac botiq si dau ochii peste cap, uuuh! Daca esti lenes, superficial si nepregatit, nu te bagi. E simplu.

Am sa mentionez cateva lucruri care sunt cat se poate de reale si de care ai sa te lovesti intr-o relatie. Asadar:

• Love means fear. Te va apuca spaima atunci cand ai sa realizezi ca iubesti cu adevarat. Cu cat iubirea este mai profunda, cu atat teama este mai mare. De multe ori aceasta teama iti poate induce stari confuze. Esti oarecum ambivalent, bipolar, irascibil, nebun.
• Intr-o relatie, vei avea momente in care vei simti ca nu-l placi atat de mult pe cat credeai. Atractia poate si ea sa dispara si sa apara cand si cand. Te va plictisi sau te va sufoca prezenta celui iubit. Il/o vei vrea in alta parte decat langa tine si nici nu-ti va lipsi, in acel moment. Parca azi il iubesti, maine nu il mai iubesti.
• Esti cand OFF cand ON. Nu vei avea in fiecare zi chef se sex... Stiu ca la inceput ai sa crezi ca nu te poti satura de sex dar, surpriza! De multe ori, chiar si viata sexuala iti va pune probleme. E si aici un challenge la care trebuie sa stiti sa faceti fata. Nu intru in detalii dar sunt chestii pe care el le face si tu nu esti ok cu ele sau, tu ai anumite preferinte cu care el nu se simte confortabil si viceversa. Just talk! Always!!
• Diferentele dintre voi sunt absolut colosale, de neimaginat si de neconceput. Senzatia ta este ca relatia este imposibila, ca nu veti putea ajunge niciunde. Bull shit! Munciti, vorbiti nonstop, faceti compromisuri.
• Vei avea ganduri dubioase. Si le vei avea atunci cand nu mai sunteti pe aceeasi lungime de unda. Te gandesti sa pleci, sa pui punct relatiei, sa crezi ca vrei pe altcineva ca e mai bun, mai frumos, mai blond, mai potent etc. Cand ajungi in acest punct, gandeste-te bine si fa un check la sentimente. Mai exista sau nu iubire? Daca iubesti in continuare dar esti confuz/a, inseamna ca simti teama ca nu o sa fie bine, ca nu esti suficient de puternic, ca nu mai ai variante. Ba ai... Always! Again, talk!
• Gelozia. Brrr... E urata dar este generata tot de voi. Cand increderea este distrusa, cu greu o poti recapata. Eu cred ca atunci cand nu exista gelozie, nu exista nici iubire adevarata. Iar daca ai fost gelos iar acum nu mai esti, poate e pentru ca nu iti mai pasa...
• Desi esti intr-o relatie te simti singur/a pentru ca prezenta perechii tale este minima si nu mai aveti activitati in comun. Si incepi sa-ti faci rau singur/a pentru ca vezi relatiile idilice alor celorlalti. O poza pe facebook cu Gigel si Vasilica pupandu-se intr-o gondola in Venetia, un mare buchet de flori primit de la iubit de colega nesuferita de la birou, inelul de logodna al surorii tale. Uh... Toti se iubesc si se apreciaza unul pe celalalt doar tu si cu al tau sunteti varza. Daca pentru tine micile surprize inseamna ca va reconectati sau macar iti dau sentimentul ca nu te-a uitat sub pres, spune-i (desi, ar fi trebuit sa stie lucrurile astea pana acum, nu?)
• Certurile in cuplu sunt cu flacari! Cu cat iubirea e mai puternica, cu atat si strigatele sunt mai high. Sunt inevitabile. Eh, in momentele de genul asta, trebuie sa fiti pregatiti pentru rautati spuse atat de o parte cat si de cealalta. Veti reusi sa scoateti pe gura cele mai nasoale lucruri, veti dori sa-l vedeti pe celalalt (poate chiar si) umilit, redus la tacere, spasit, ingenuncheat. Dupa ce furia trece, regretele sunt mai dureroase ca oricand. :(( E pacat!
• Nu veti fi siguri ca vreti sa va casatoriti desi relatia voastra e de cand lumea si pamantul si toata lumea se asteapta sa dati vestea cea mare. Insa, daca ea/el isi doreste casatoria dar tu nu, exista o problema, pe undeva, iar problema survine tot din pricina lipsei de comunicare dintre voi. Trebuia sa va fi comunicat din timp pozitia iar daca aceasta s-a schimbat peste noapte sau relativ recent, dupa 7 ani de relatie, fii sincer si spune-i, cu adevarat, despre ce este vorba.
• Daca sunteti deja casatoriti, veti avea multe momente de impas. Nu! Varianta cea mai la indemana nu este divortul, neaparat... Dar este natural ca aceste momente sa apara. Daca mai aveti si copii, trebuie sa intelegeti si sa acceptati ca acei copii va vor da peste cap rutina. Hey! Aveti rabdare si bucurati-va impreuna de perioada asta. Sunteti parinti iar cei mici vor avea nevoie de voi veseli nu acriti si irascibili. 
• Va exista o presiune pe tine, cap de familie, ce esti! Dragi barbati, purtatori de oua, nu mai comentati cand femeia va cere ajutorul in cresterea copiilor. Daca voi credeti ca, dupa o zi cu copilul, s-a plictisit de atata stat si e odihnita, ei bine, NU E! Scoate si tu copilul in parc o ora. Poate are si ea nevoie de o baie in spuma sau de o noua tunsoare!! Colaborati.
• In relatii stabile, puternice, cu tot ce trebuie, nu este loc de mandrie sau orgolii ori de lipsa respectului. Nu uita ca a-ti accepta greselile si a-ti cere scuze este necesar, chiar obligatoriu. Sa-i spui sau sa-i arati ca iubesti si esti dedicat relatiei e mare lucru. Totul sta in efortul pe care esti dispuns sa il depui.

In fine, sunt multe dar ma opresc, nu inainte de a-ti spune de ce ai mai vrea sa fi intr-o relatie daca acest lucru se dovedeste a fi atat de greu si necesita atat de multa munca? De ce sa nu alegi tu comoditatea unui statut de single? Iti spun eu de ce :))) Intr-o relatie sanatoasa incepi sa te descoperi si sa te definesti. Inveti o gramada de lucruri care te vor forma. Inveti ce este aceea toleranta, rabdare, incredere, compasiune, inveti despre iubire, pana la urma. Nu cred ca poti fi la fel de fericit fiind singur, luand masa singur, uitandu-te singur la un film sau cumparandu-ti doar tie prajitura cea mai dulce din magazin.

Este extrem de importanta abordarea pe care o avem vis-a-vis de relatii. Eu incep sa cred ca acestea sunt cu adevarat niste privilegii pe care nu si le permit toti fraierii. Da, fraierii, frustratii si oamenii nesiguri trebuie sa ramana singuri pentru ca, sa ai pe cineva alaturi la bine si la greu, in tristete si in fericire, sa va vegheati unul altuia traseul, sa simtiti mandria pentru realizarile partenerului si sa aveti increderea si sustinerea acestuia sunt lucruri care trebuiesc pretuite si nu luate ca atare.

Fricile mele

Mi-e frica de multe lucruri dar, sumarizat, cel mai tare imi este frica de viitor si de singuratate.

Inainte imi era teama sa nu supar pe nimeni, sa nu-mi dezamagesc parintii sau apropiatii.
Cred ca, momentan nu mi-e frica de moarte insa o constientizez si-mi dau seama cat suntem de fragili. In plus, moartea e o nasparlie... Vine atunci cand nu te astepti si niciodata atunci cand ti-o doresti. Dar, hai sa nu mai vorbesc despre moarte ca o sa credeti ca-s mult mai cazuta decat sunt de fapt.

Mi-e frica de gandaci, mi-e frica de metrou (ca sa fiu clara: mi-e tare frica sa nu fiu martora vreunui suicid si stau intotdeauna muuult in spatele liniei de siguranta, de teama sa nu ma impinga vreun labil psihic), mi-e putin frica de fulgere si de curentul electric. Mi-e frica de boli incurabile, de calamitati naturale - de inevitabil, in general.
Ca idee, in fiecare an am 2 cosmaruri care se repeta fara nici o exceptie:
1) valul ucigas, tzunami style (eu nu stiu sa inot si mi-e frica RAU de tot de apa)
2) ora de mate "treci la loc, 4!" (sunt praf la materiile care n-au nimic in comun cu latura mea umanista)
si, as mai mentiona un al treilea cosmar care nu se repeta an de an dar este prezent si greu de ignorat:
asadar,
3) insects crawling under my skin or gettin' into my ear!!! horror style (am vazut un film in care niste rame sinistre intrau pe sub pielea unei gagici si am crezut ca lesin, pe loc)

N-as vrea sa cred in ceea ce se spune, si anume ca, "De ceea ce ti-e frica, nu scapi!" altfel n-as fi in siguranta niciunde, nu?

Post fara nici un fel de edit (daca il recitesc, sunt sanse sa ma razgandesc si sa il sterg)

Acesta este un blog al furiei, m-am prins.
Aproape ca, doar la asta se rezuma, saracul...la nervi, frustrare si nemultumire. Nici urma a fetei vesele de acum cativa ani. Long story short: cand ceva incepe sa scartaie, nu mai incerca sa repari, sa ungi cu ulei, ca poate mai merge o vreme ci, mai bine arunca, da foc sau ingroapa - pe-asta o puteti lua chiar si la propriu, daca vreti.
Am spus de prea putine ori NU si de prea multe ori DA. Mi-am inghitit de prea multe ori cuvintele, punand de prea multe ori fericirea celorlalti inantea fericirii mele. Am renuntat la prea multe placeri ale mele pentru placerile altora. Credeam ca, a fi bun, docil si supus este menirea mea suprema. Mi-era teama ca daca incep sa spun nu, sa ma impotrivesc, sa-mi strig nemultumirile sau sa-i trag pe ceilalti de maneca atunci cand greseau fata de mine, voi ajunge sa-mi pierd prietenii sau sa nu mai plac nimanui. E gresit sa traiesti pentru altii si sa crezi ca le esti mult mai utila lor decat iti esti tie.
Azi spun nu poate prea des, ma cert cu oricine sare calul, nu mai accept cu aceeasi usurinta jumatati de masura si nici nu mai fac lucruri de fatada, doar din obligatie sau din vreo datorie inventata. Imi sunt datoare mie sa traiesc asa cum consider. Inca ma mai intreb daca tot ceea ce mi se intampla va duce la ceva bun, intr-un final. Eu va spun sincer ca sunt obosita... Insa, trebuie sa reunosc ca azi ma simt singura. Sper sa nu se supere nimeni pe mine pentru afirmatia asta dar o simt cu adevarat... Imi spunea cineva, chiar ieri, ca sunt nebunatica, plina de viata si ca oamenii nu se mai satura sa ma vada razand si povestind despre tampeniile mele. Atunci m-am intristat complet si am realizat ce fac, de fapt... Induc in eroare dand senzatia ca sunt ok, ca totul este in regula si ca am luat decizia de a ma pune pe mine pe primul plan. Lucrez la asta, ce-i drept dar tot ma simt abandonata si fara forta... E doar vina mea pentru ca nu-mi recunosc propriile esecuri si, fac asta doar din pricina ambitiei si a felului meu de a fi. Vreau sa fiu invingatoare, nu vreau sa pic de sus. Eu nu am voie sa am probleme, sa fiu trista sau posomorata... Cum as putea sa fac sa ascund tristetea? Logic: zambind. Stiti, poate ar fi bine sa nu mai ascund nimic. De ce sa ascund, pana la urma? Am dreptul la asta, nu? E vorba de felul in care simt totul. Eu sunt o ciudatenie a naturii umane... La mine totul este de 10 ori mai aprins, mai in forta, mai aprig si mai cu patos decat la oamenii obisnuiti. Nu stiu de ce. Dar nu este o fericire, va jur! Simt ca incerc sa indes un copac imens pe gaura cheii... Simt ca doar daca strabat orasul dintr-un colt in altul, pe jos, pot uita toate episoadele triste pe care le-am avut. Simt ca doar daca plang pana mi se umfla fata si ochii ma curat si doar daca mananc cate 4 Kinder, 3 Lion, 2 Bounty si 1 Twix, in fiecare zi, o sa fiu din nou fericita. Nu-i asa ca sunt o nebuna? Stiu...
Am tacut suficient. Am ascuns prea multe. Am suferit si m-am agitat prea mult si prea in zadar, pana la urma. Stiu ca doar eu ma pot scoate din cacat si-mi asum totul. Dar, daca ma apuc sa recladesc, asa cum am mai facut-o in trecut, si mi-o fur din nou? E trist sa stii ca iesi din viata celui iubit, ca i-ai servit lectii de viata pe tava - lectii care ii vor fi de folos, la un moment dat, sunt sigura, ca i-ai zambit si i te-ai daruit cu totul si din toata inima doar lui si numai lui, ca, acum, desi stii ca, cu totii avem de plecat, la un moment dat, pe un alt drum, drumul meu nu mai este comun cu al lui. Ma astept ca acest lucru sa fie unul bun si sa imi pot lua la revedere de la mine, cea de acum. Si, poate, la un moment dat, cineva bun ma va lua pe drumul lui, sa mergem impreuna oriunde ne vor duce picioarele :)
Inchei asa, cu fraza de mai sus pentru ca o gasesc maxim (pentru cat pot eu acum) de pozitiva si alta mai buna de atat nu o sa pot genera in acest moment.
Mi s-a promis ca o sa fie bine...
Astept.

Intalniri de vis

Daca iti doresti o relatie sanatoasa, normala cu tot ce trebuie, crede-ma, este timpul sa renunti la ideea ca Fat cel Frumos iti va pica din laptop, in poala. Adica, nu-i suficient sa-ti faci un profil online de vis (mincinos, de cele mai multe ori) si sa dai add sau accept unora care, din poze, ti se par destepti si sensibili. Iesi, dracu’ din casa, atinge, miroase, simte cacaturi. (nu o luati ad literam!) Nu? Ti-o fi frica de acele bad dates peste care o sa dai? Asta este, pana la Fat cel exagerat de Frumos vei mai saruta si broaste. Si mai lasa-te de texte precum “…ah, aia buni sunt deja luati” Ei, na!? Ale dracu’ nasoale, au luat toti barbatii de pe piata si am ramas io fara mascul, nu? Norocoasele naibii! Da, am gandit si eu asa. De ce sa mint? Dar care-i faza, de fapt? Iti spun eu: tu il astepti pe Minunat si doar pe Minunat si, intre timp te multumesti cu o cina gratis (ca doar nu-ti platesti singura iesirea, corect?), un film, un cocktail prin vreun loc mai dragut, poate si putin sex, doar putin, atat cat sa iti indeparteze panza de paianjen si liliecii de pe-acolo. Asa-i? Da-le, bai, o sansa si celorlalti! Daca nu e blond, inalt si parfumat nu e bun? Tu ai date-uri cu persoane nepotrivite si ii ignori pe ceilalti doar pentru ca nu-s genul tau? Pe bune?! Inseamna ca mai vrei o pisica (pe langa cele 3 pe care deja le ai). Ai sa ajungi sa accepti intalniri cu niste obositi, anosti si vei fi depasita de situatie. Sau esti d’aia care mai faci cate un compromis si accepti intr-un final o intalnire cu unu’ doar pentru ca Ala-la-care-visezi-noaptea-si-uzi-cearsaful ti-a dat drop in ultima secunda? Esti de kko, atunci. Dar macar iesi din casa… Ah, si...inca ceva: daca tu si Fat cel Frumos stati pe net si va tot dati mesaje, poze, cacaturi d'astea... o s-o sugi, la final. Esti doar de umplutura daca nu te si invita in oras. Des. Din ce in ce mai des.

Like / Not Like

Nu de putine ori mi se atrage atentia cum ca sunt interesata de probleme cu care nu am nici o tangenta si care nu ar trebui sa ma intereseze catusi de putin. Am stat putin pe ganduri la aceasta atentionare si m-am intrebat de ce fac asta? Ma consider o persoana toleranta. Pana la un anumit punct. Ca sa fie cat mai limpede, urasc femeile usoare, in general, alea foarte proaste dar mandre, in acelasi timp, infatuatele, alea care citesc cate un articol despre cum femeile destepte/puternice si independente nu sunt intr-o relatie si au senzatia ca articolul este scris fix pentru ele (toate uratele se cred zeite si se regasesc in astfel de scrieri cretine) si mai urasc oamenii care inseala, mint, te prostesc in fata. De asemenea, nu as vrea sa am un iubit care se penseaza excesiv, se epileaza pe tot corpul si crede ca starneste orice femeie prin look-ul acesta dubios.

Ok si, cum ar trebui sa fie, dupa parerea mea, o persoana pe care sa o plac? Ca idee, nu plac pe nimeni de la prima vedere si-s foarte atenta atunci cand cineva nou imi este prezentat. Despre femei, daca esti genul ala care crede ca daca se imbraca provocator ceilalti o vor lua in serios, imi pare rau pentru tine… as prefera sa nu te vad mai aproape de 75m. Daca nu esti capabila sa transmiti si altceva decat faptul ca esti libertina, nici nu vreau sa stau prin preajma ta, sincera sa fiu. Si ma enerveaza aia care balesc pe langa fetele astea. Dar, de obicei, aia care fac asta, sunt de aceeasi teapa, normal.

Da, imi plac femeile care se impun, care atrag si fara sa aiba o fusta scurta si o pereche de sani imensi, stransi intr-un sutien chinuit, acelea care sunt capabile sa vorbeasca vorbe si nu sa mormaie nimicuri ce nu intereseaza, oricum, pe nimeni. Apoi, imi mai plac barbatii demni, increzatori dar nu intruzivi, aceia care aleg sa mearga pe mana sinceritatii pentru ca se cunosc suficient de bine si stiu care le sunt limitele. Langa astfel de oameni ma simt bine.

Inca nu stiu de ce ma afecteaza actiunile oamenilor astora mici si neimportanti. Ma enervez aiurea desi stiu ca nu pot sa schimb lucrurile sau oamenii.

Da, trebuie sa existe si femeile libertine pentru barbatii limitati pe care cele care au stima de sine ii refuza constant, corect?
Corect!

Fericirea = ?

Da, vreau sa fiu fericita. Cine n-ar vrea, la urma urmei? Eu m-am tot gandit de ce nu sunt happy? Ce-mi lipseste? Cum faceam de eram fericita, inainte? Apoi m-am gandit: bai, dar, cand cacat ai fost tu ultima oara fericita?! Jur ca nu pot sa-mi dau un raspuns.
Ok, deci, sunt suficient de pozitiva (in general) am o voiosie iesita din comun, aproape iti pare ca sunt suspecta de ADHD, rad mai mult decat oricine, oricand, aproape... Mai am si o urma de incredere, deci, ce-mi lipseste ca sa fiu fericita?
In copilarie eram fericita? Da, eram. Singura mea problema era ca venea ora mesei si nu suportam mancarea... Si mai aveam problema cu scoala. Nu mi-a placut pana la facultate, daca va vine sa credeti :)) Si chiar nu spun asta de dragul naratiunii. Deci, ce faceam atunci si nu mai fac acum? O fi vorba de griji, de problemele aferente maturitatii, de responsabilitati? Dar fericirea, ce este, ea, pana la urma? Dupa toate intrebarile astea, am tras o concluzie: eu cred ca fericirea este posibila doar in lipsa fricii. Fericirea nu iti este data nici de catre cineva, nici nu este generata de bunuri materiale si nici de statut. Poti fi ok si singur. Nu neaparat si fericit, insa, daca nu dai voie fricii sa se instaleze, ai toate sansele sa cunosti partea asta a starii de bine, a multumirii de sine. Acolo vreau si eu sa ajung. Ti-e frica sa-ti asumi riscuri? Vei ramane pe loc, poate sarac, poate trist, depinde cum te gaseste in acel moment, frica. E corect ce spun? Ti-e frica sa nu-ti pierzi casa, masina, nevasta, copilul... Esti apasat de toate fricile astea si evident ca nu poti sa te mai bucuri nici macar de lucrurile marunte, banale... Oribil, nu? :(

In fine, nu stiu ce-am vrut cu postul asta :)

Fufele vor atentie, femeile vor respect

Asa am auzit eu, la un moment dat.
Tu nu ai cum sa crezi in treaba asta pentru ca tu ai ales s-o arzi dubios, prin cluburi, permanent cu o tigareta intre degete, 'necandu-te in shot-uri. Intr-o ora esti blana, esti cazuta prin wc, ametita pulbere dar te lauzi ca te doresc barbatii, ca esti cautata. Daaa, iti place clubareala si-ti plac agatamintele astea de nu mai poti! Da', chiar nu vrei si tu mai mult decat atentia de moment a barbatilor? Vorbesc de acea atentie care se datoreaza unui interes specific, de durata scurta, adica fix pana te baga-n acelasi wc cat sa ti-o traga? Ai avut multi, esti mandra de tine dar pentru a-i si pastra iti trebuie mai mult decat un decolteu bine pus in evidenta, si-o rochitica mulata pe bucutele nerusinate plus o tigareta intre degete si shot-ul de rigoare. Te pacalesti singura daca crezi ca un barbat adevarat si-ar dori mai mult decat sex de la una care pute nonstop a tutun si alcool. Dar tu, probabil ca, nici nu ai o problema cu asta... Pana cand, insa? Te-ai intrebat vreodata cati dintre barbatii astia isi doresc sa iti atinga si sufletul nu doar corpul? Cati dintre acestia te saruta pe frunte si-ti soptesc un buna dimineata cu zambetul pe buze? Cati vor sa ramana cu tine pentru ca esti sexy in tricoul pe care ti l-au imprumutat c-o seara in urma? Ai sa-ti dai seama ca iti vei dori un barbat cu un viitor frumos insa un barbat adevarat isi va dori un viitor alaturi de o femeie cu un trecut frumos.

O zi normala, ca oricare alta...

Ma intreb in ce moment mi-am pierdut eu stima de sine, atat de puternica, alta data?
Parca m-am trezit intr-o dimineata si cum am "facut ochi" m-am uitat in jur si m-am intrebat: Ce pula mea caut eu aici? Si cine e diavolul asta de langa mine? Ei bine, diavolul ala imi va umple, pentru o vreme, blogul de cacaturi, scalpul de matreata, pielea de bube si sufletul de rani.

Asadar, m-am trezit si nu ma simteam nicicum. Nu simteam dorinta, nici apropiere si nici chef de harjoneala sau de prosteala de-aia de vedem in filmele romantice. Simteam nepasare si indiferenta atat de puternica incat n-am mai reusit, asa cum reuseam altadata,  sa inchid ochii pentru 5 secunde ca, atunci cand i-as fi redeschis, totul sa fie ideal sau macar cum trebuia sa fie intr-o relatie, relativ noua. Vorbim de un an si jumatate chinuit si extrem de obositor sufleteste. Senzatia a fost ca locul meu nu este acolo. Nu aveam nici un rost. De data asta, n-am mai putut ramane. Urma sa ma murdaresc si eu nu suport murdaria.

Te-as mai fi strans in brate o singura data, atat de tare si atat de sugestiv incat toate simtamintele pe care le-ai generat sa le simti la randul tau, inzecit. Sa simti tradarea, delasarea, dezinteresul, minciuna, neimplicarea si durerea starnite in mine. Si apoi sa plec vindecata, lasandu-ti tie toate mizeriile cu care m-ai incarcat, constient.

Cum spuneam, furia este buna dar nu o mai vreau.
Probabil ca trebuia sa platesc niste polite mai vechi, cine stie?!

...e o zi normala ca oricare alta, insa.

Concluzie

Zilele astea am "scris" la postari mentale de m-am saturat. Am scris despre cata furie am in mine, cata nemultumire si cata disperare s-au adunat in ultima perioada. Mi-am pus un milion de intrebari pe minut, am dormit foarte putin si n-am ajuns decat la o singura concluzie. Sunt prea misto si nu e vina mea ca nu pot sa fiu o usuratica, o proasta, o tacuta si o blazata. E vina ta ca esti las, nu te porti decent si esti cel mai fals om pe care il cunosc. E vina ta ca ai prea multe "boli" pe care nimeni nu ti le va putea trata si nu esti capabil sa ai sentimente curate, sa oferi sau sa il percepi corect pe cel de langa tine. Esti lipsit de incredere, de moralitate si n-ai coloana vertebrala. Principiile tale sunt sub cele ale unui adolescent disperat, plin de cosuri. Ai reusit sa scoti din sarite o persoana rabdatoare si impacata cu sine, o persoana pe care ai tavalit-o prin mizerie si nu i-ai facut nici un bine. Ai sleit-o de puteri si ai trimis-o in cele mai intunecate colturi ale mintii si ale simtirii. Ai ingenunchiat-o si te-ai pisat, regal, cu bolta, pe principiile ei, pe dorintele ei, pe bunatatea pe care ti-a aratat-o, nefacand nimic altceva decat sa-i arati cat de oportunist, de fricos si de instabil esti. I-ai facut cunostinta cu deznadejdea, nebunia si durerea. Esti un monstru care va continua in acelasi stil, indiferent de orice si oricine. Poate nu-ti place ce citesti dar sunt sigura ca esti de acord cu mine. Eu te-am vazut iar in sinea ta, stii ca esti mult mai rau decat atat. In plus, nu stii nimic despre respect. Nu te respecti nici macar pe tine...
Pe mine m-ai facut sa ma indoiesc de ceea ce sunt. Mi-am pus intrebari despre rolul pe care l-ai avut in viata mea. De ce a trebuit sa te cunosc si de ce sa am parte de atat de multa indaratnicire cand eu am fost deschisa si increzatoare. Aveam forta si pofta de viata desi eram cazuta si aveam nevoie de oameni calzi, blanzi si buni de la care sa fur energie si frumusete.
M-ai pacalit crunt...
M-am lasat pacalita.
Am vrut sa fiu pacalita, poate...
Da, poate ca si eu am o parere prea buna despre mine si poate ca m-am mintit singura crezand ca o sa ma trezesc si o sa realizez ca tot ceea ce am trait cu tine au fost trairile altcuiva, trairi din care eu trebuia sa invat. Mi-am furat-o, ce sa zic?!
Nu pot sa fiu altfel decat sunt si nici tu nu poti sa te speli de pacate.
N-am vrut sa imi fie rusine cu mine dar acum, chiar imi este.
Si mi-e ciuda...

Da, am draci! Am atat de multi draci incat pot umple un iad cu ei!!

Offf!

Pentru ca pot.

Acum cateva saptamani am postat pe facebook cum ca, dupa atatea "dureri de cap", trebuie sa mi se intample si ceva bun. Ei bine azi, da, finally, mi s-a intamplat. Mi s-a intamplat sa imi vina pofta de a-mi recapata demnitatea. Astfel am decis ca este timpul sa am o pula imaginara pe care sa o bat de cine vreau io. Prin urmare mi-am luat in serios statutul de single, statut pe care il tot aveam de mai bine de un an dar pe care il tot ignoram, fiind intr-o stare de denial total. De acum chiar ca o sa mi se intample lucruri de toata frumusetea.

Ah, si, voiam sa ii urez unuia (se stie el)  un "La Multi Ani!" asa cum se cuvine ca, tot urmeaza sa devina barbat, macar dpdv al varstei - 30 chiar inseamna ca este timpul sa trezesti barbatul din tine desi, la tine e foarte, FOARTE greu spre IMPOSIBIL...
Asadar: iti doresc ca, pe langa tot ceea ce ti-am tot dorit si pana acum, iti mai doresc sa ai parte de toate gainile alea de femei pe care le gasesti atat de atractive si, aici ma refer la minunile alea de colege ale tale pe care le visezi femei fantastice. Sa ai parte de ele atat de des incat sa-ti infloreasca. Pur si simplu. Precum infloreste conopida. Manunchiuri, manunchiuri. Sa cunosti toate fetele alea de cea mai buna calitate, alea de stiu cum sa scoata tot ceea ce ai tu mai bun in tine si care sa iti poata oferi placeri pe care doar ele ti le pot oferi, la pachet cu conopida, desigur. Dar cel mai mult si cel mai mult, iti doresc sa iti depasesti idolul. Asta o sa insemne foarte mult pentru noi toti, crede-ma! In plus, chiar cred ca este absolut necesar sa ajungi la nivelul asta pentru ca, cel mai probabil iti vei da seama ca nu e multumitor sa preluati unul de la celalalt. Nu e tocmai demn sa te multumesti cu mizerii d'astea. Stiu ca ai inteles ce zic.

Cu mare drag!

Rabdarea

...mda.
Ma gandeam la mine si la cum ma simt dupa un esec personal (da, divortul este un esec, din punctul meu de vedere), la schimbarile din viata mea si, in special, la cum sunt acum vs cea de acum un an jumate. Sunt ca pula, vreau sa va spun. :)) Si, cine citeste balariile mele, poate ma considera o frustrata nenorocita care nu reuseste sa-si mai puna ordine in viata nici dupa atata timp insa, va rog sa ma credeti (aici ma adresez celor care nu ma cunosc personal si se bazeaza doar pe presupuneri) sunt mai rabdatoare ca oricand dar, in acelasi timp, mai nemiloasa si mai vocala decat am fost eu vreodata. Da, pentru ca omul care inghite continuu rahat (si nu ma refer la faimosul turkish delight), ajunge sa se sature sau sa se simta full si atunci vomita. Acelasi rahat pe care l-a inghitit, mai devreme. Si, daca tot am spus ceva despre rabdare, haideti sa va spun ce inteleg eu prin asta.
Din punctul meu de vedere, rabdarea o ai daca ai un scop final (de genul unei recompense) sau esti nevoit sa rabzi, pur si simplu, pentru ca nu ai de ales (daca rabufnesti, naruiesti tot ce-ai cladit pana in acel moment si-atunci, rabzi). Exista oameni colerici, oameni care iau foc si nu se pot abtine sa nu aiba reactii instant (astia sunt oameni cu combustie spontana, cum ii numesc eu) si oameni calmi sau foarte calmi (ori plante decorative fara urma de viata reala in acestia, cum, tot eu, indraznesc sa-i cataloghez). Nu stiu cum e mai bine, din ce categorie e mai in regula sa faci parte, sincera sa fiu... Stiu ca eu ma umplu de bube daca nu vorbesc, nu cer socoteala, nu cer explicatii. Dupa ce le primesc, ma calmez si, poate si uit dar, in nici un caz nu iert. Faza cu minciuna ma exaspereaza cel mai tare. Ca atunci cand ma minti ca pe prosti desi, chiar nu-s tocmai cea mai proasta. Ma intreb, totusi, care este limita rabdarii, in cazul meu sau al oamenilor ca mine? Care mai pot fi reactiile atunci cand limita aceasta este atinsa? Da, poti arunca cu obiecte, poti sa lovesti, poti sa ai reactii impulsive sau sa spui lucruri urate, sa injuri sau sa-ti bagi pula...habar n-am. Nu, nu ii bag in aceasta poveste pe aia care scot pistolul si-i fut un glonte-ntre ochii partenerului :)) Eu incerc sa ma analizez pe mine, oarecum. (stiu, ar fi mai simplu sa merg la un psiholog haha!)
Clar am si eu o limita si nu inteleg de ce am atat de multa rabdare, acum?! O fi de nevoie? Recompensa nu astept, ce-i drept. Nu sunt happy, nu sunt nici macar multumita, cer socoteala, fac galagie, cer explicatii, sunt mintita, nu sunt apreciata, plang de frustrare, ma lovesc de un zid, azi sunt cazuta-maine nu mai sunt cazuta si tot asa... s-apoi, cel mai grav e ca, in sinea mea, stiu ca nu o sa fie niciodata mai bine si, cu toate astea, tot mai am rabdare?! si, cam, cata, ma-ntreb si io?!
Dragostea ia multe forme. Ca pantofii noi care, in timp, capata forma piciorului celui care ii incalta pentru prima si, poate, pentru ultima oara. Eu iubesc cu putere, lupt pentru a-l pastra langa mine dar, in viata asta, am si renuntat poate prea repede ...na, de la caz la caz. Speranta ca o sa fie mai bine te ambitioneaza sa lupti dar, atunci cand realizezi ca lupti doar tu, mai bine lasa-l sa se duca. Cu toata tristetea ce va sa vie (cum spun ăi batrani de pe la mine de pe la tara - adica, d-aci, din Colentina)  si cu toata durerea pe care o cunosti, lasa-l... Rabdarea chiar are o limita. Daca n-a inteles ca limita ta a fost cu mult depasita, du-te mai repede... Poate omu' are treaba si tu stai agatata de el ca d'un cactus. El te-nteapa, tu, nimic! Poate ca rabdarea ta e canalizata incorect catre cine nu o merita, te-ai gandit? Ia incearca sa te detasezi putin, inarmeaza-te cu rabdare si vezi ce-o sa iasa pentru ca, orice e mai bine decat sa te simti ignorata, neapreciata si nici macar iubita, nu? Ia lasa-l pe altul sa te aprecieze asa cum boul tau de-acasa nu stie s-o faca! Asteptarea asta, in zadar, a unei schimbari in bine a relatiei nu duce niciunde, dupa parerea mea. Duce, insa, la dezamagiri crunte si la deznadejde totala. Cam cate sanse crezi ca mai poti acorda ca, tot vorbeam de limita rabdarii?! Inca mai caut sa-mi dau un raspuns la aceasta intrebare care a devenit putin retorica.

Eu zic doar atat: fereste-te de furia omului rabdator! Asadar, da-mi Doamne rabdare ca daca-mi dai furie, fac dezastru! :)))))
Am zis! :))

Poke back!

Se spune despre mine ca sunt un om care aduce bucurie in viata acelor oameni cu care rezonez. Stiu vreo doi, insa, pe care i-am bucurat prea putin sau nu suficient. In fine, nu cat mi-ar fi placut mie. Sunt oameni care nu au daruit dar au primit prea mult. Au venit unul dupa altul si m-au secat.

Dar acum iti scriu tie. Citeste atent si, te rog, nu ma lasa sa ma pierd... Da-mi voie sa-ti arat ceea ce sunt si invata-ma, din nou, cum trebuie sa fie. Arata-mi directia si am sa stiu ce trebuie sa fac. Ma auzi? Nu-mi da bucatele... Eu vreau totul pentru ca stiu sa dau la randul meu...

Vreau sa ma aprinzi si sa ma lasi sa luminez. Lasa-ma sa fiu egoista, la inceput. Poate o sa iti par diabolica pentru ca am sa iau tot ce ai tu mai bun si-am sa-ti gasesc frumuseti pe care nu stiai ca le ai in tine. Pe toate le vreau pentru mine. Si am sa-ti demonstrez ca le merit. Merit sa ma protejezi, sa ma sprijini si sa ma iubesti. Te voi pretui, la randul meu.

Si-acum, sa o dam in d'alea directe, cum imi place mie...

Vorbeste-mi, bai! Te multumesti dandu-mi like-uri sau comment-uri? Ce pula mea e ala poke?!?! De ce exista asa ceva?! Chiar iti place moaca mea si vrei sa ma cunosti? Esti norocosul purtator de boase... Arata-le! Asuma-ti, insa, ca voi fi selectiva :)))

AM ZIS!

Despre ce-si mai doreste omul in acesata perioada II

     Nimic palpabil.

Imi doresc sa sterg cu buretele sfarsitul de an 2013, an pe care l-am simtit ca pe-un pumn in stomac si-un sut in coasta, sa am ocazia sa aleg sa fac altceva decat ceea ce am facut in primavara lui 2014, sa fi fost mai degajata si sa fi alungat dubiile din vara. Categoric vara asta a fost crunta pentru mine. Luna august, in special (desi pe 11 a fost ziua mea...). M-am frustrat maxim, nu am comunicat cat trebuia si nici nu am inteles ca pozitia in care ma aflam nu imi permitea decat sa prevad finalul ce a culminat fix cum ma si asteptam - cu pumni si picioare futute-n peretii camerei. Apoi, imi doresc sa nu fi raspuns la telefon in acea zi. Imi doresc sa fi avut mai multa minte si mai multa grija. Ca de altfel, in fiecare zi a ultimului an. Imi doresc sa am capacitatea de a-mi asculta instinctul. Imi doresc sa nu fi simtit anumite lucruri la fel de mult cum imi doresc ca acum sa nu mai simt opusul lor. Imi doresc ca toata lumea sa primeasca in viata exact ceea ce merita si nimic mai mult, nimic mai putin.

Imi doresc sa am mai mult timp sa scriu si imi doresc sa ajung pana la capatul lumii. Imi doresc sa tac atunci cand imi doresc prea mult sa vorbesc. Si imi doresc sa tin mai multe lucruri pentru mine. Imi doresc sa nu mai cred ca exista omul cu care sa pot relationa sincer si deschis, fara sa existe motive ascunse si fara sa asculti minciuni nefolositoare. Imi doresc o lume mai buna.

Le doresc si altora mai multa minte. Le doresc sa afle ca sunt lucruri pe care nu le pot schimba si oameni care nu se schimba niciodata. Va doresc tuturor sa fiti atenti la tot ceea ce va inconjoara, mai ales la oameni. Se zice ca “happiness (sau love) comes to those who wait”  as zuce ca mai corect este “happiness comes to those who deserve it”. Pula! Pe de-o parte stiu ca-s balarii...

Imi doresc o casa in Sibiu (ca tot am o pasiune pentru acest oras) si sa ma mut de aici. Dap... Imi doresc sa cunosc mai multi oameni care au notiunea asemanatoare mie. Imi doresc sa cunosc oameni seriosi care au notiunea de responsabilitate. Imi doresc sa cunosc oameni. Punct.

Imi doresc sa fiu din nou copil. Am mai spus asta la un moment dat. Obisnuiesc sa imi doresc sa fiu din nou copil doar atunci cand mi-e greu :)) Sunt in continuare lasa. Fricoasa. Lenesa. Comoda. Oarecum, imatura. Dar oare ne maturizam vreodata? Imi doresc sa rosesc ca la 15 ani. Astazi nu mai rosesc decat cand rad cu pofta... Imi doresc sa aud complimente si sa ma bucur de ele. Astazi nu mai stiu sa primesc nici un compliment si nu cred in ele. Vreau sa mananc inghetata ca la 10 ani. Sa ma mozolesc toata la gura fara sa se uite cineva ciudat la mine. Astazi nici macar nu mai mananc inghetata. Vreau sa beau mai multa apa. Vreau sa merg mai mult pe jos si vreau sa mai am o pisica. Imi doresc sa invat sa ma bucur de un vin bun. Imi doresc sa mai gust din prajiturile alea bune de le mancam in copilarie. Imi doresc sa nu mai fiu nevoita sa stau atatea ore pe scaun. Imi doresc sa ma plimb. Vreau in parc. Si vreau vata de zahar !!

Despre ce-si mai doreste omu' in aceasta perioada I

Toata lumea isi face liste cu dorinte. Toti visatorii isi pun speranta ca in seara dintre ani, cand isi vor pune o dorinta, aceea se va si realiza. Puff! Ca prin minune. Haha, ma distreaza...

Ce vrem? Un nou job, un nou iubit, un aifon, mai multi cai putere sau 10 cm in plus in inaltime ori poate in circumferinta bustului :)) Niste nimicuri.

Eu vreau sa merg la opera in Viena, sa dansez samba ca braziliencele alea bune rau, sa dorm la pranz si sa ma trezesc noaptea, de foame, sa-mi cumpar ciorapi colorati, manusi, caciuli si fulare, sa te dau jos din pat daca sforai. Hahahah! Sa fac pe sinistra si sa urlu la tine ca te-ai pisat pe capacu’ de la weceu, sa-ti cumpar o masina cu care sa facem liniutze pe strazi pustii, sau drift-uri in parcare la IKEA... Vreau sa fumez tigari subtiri, si sa am gesturi de fumatoare desi eu nu fumez si apoi sa ma inec cu fum, lucru care o sa ma dea de gol :)) La dracu!! Vreau sa tip, sa cant, sa dansez, vreau sa ma joc in parul tau, vreau amintiri comune, vreau sa imi permit sa ma plictisesc, sa-mi cumpar lucruri inutile pe care dupa juma’ de an sa trebuiasca sa le arunc sau sa le dau, vreau sa am o masina de tuns iarba, vreau sa vorbesc pana ai sa urlii: "mai taci odata!" Inca mai vreau inelu’ lu’ Arabela! Vreau sa fiu inconstienta si irationala, vreau sa fac pe toanta, sa ma prostesc si sa ma alint ca un copil retardat, sa am capricii, sa pun botu' la orice gest interpretat gresit, vreau sa imi cumperi dulciuri si sa le mananc pe toate, vreau sa te tin de mana, sa te cert ca esti porcovan si ca vorbesti prostii, vreau sa ma faci sa imi arda urechile si obrajii, vreau sa ma intelegi. Rahat! Vreau sa nu-mi mai alunece ochelarii de pe nas!! Vreau sa tastez fara sa ma uit in tastatura, vreau sa te tin treaz noaptea si sa-ti povestesc despre rahaturile mele iar tu sa faci misto de felul in care vorbesc si sa-mi zici: "Esti funny, Cristeasco!" Sa-mi spui ca-s tampitica, daca nu chiar nebuna :)) Vreau povesti, baliverne, minciunele, vreau sa plec departe si tie sa-ti fie dor. Sa te tavalesti de dor, bai! Cacaturi d’astea imi doresc eu. Mai vreau ceva?

Fata simpla versus Fata complicata

Pentru barbati: Există fete cu care îţi doreşti să ai o relaţie dar, cumva, în mod ciudat, aceleaşi fete te fac să simţi că nu vrei să ai o relaţie cu ele. Poate sună ciudat dar, dacă ai răbdare până la finalul postului, am să încerc să mă explic. 

Pentru femei: Dacă te recunoşti în afirmaţia mea şi te întrebi de ce dracu’ se întâmplă asta, răspunsul ţi-l vei dai singură, în timp. Însă mie, îmi vei da dreptate imediat ce vei termină articolul asta... 

Să luăm următoarea situaţie: după un an de dragoste nebună, presărată cu câteva despărţiri, nu mai lungi de o noapte sau două, îţi da fatalitatea şi-ţi spune că s-a terminat. Definitiv, gen. În mod normal, dacă nu există un motiv absolut evident, te apuci să-l întrebi: „Păi, de ce?!” El încearcă să îţi răspundă, desigur că nu reuşeşte, se şi scapă cum că există o alta şi, imediat încep să ţi se lege lucrurile din capul tău. Realizezi că eşti aia de care s-a plictisit, că te-a înlocuit incredibil de rapid, că nu ţi-a dat nici un preaviz, în fine...lucrurile îţi sunt clare. El simte nevoia să facă o completare care-ţi face sângele să-ţi curgă, isteric, pe nas, şi anume: „Cu ea, totul este mai uşor, lucrurile decurg natural, lin. Ea nu se supără că fac nu ştiu ce chestii care pe tine te enervau. Ea e calma” etc, etc...

...mda. Ce poti să mai zici? 
Păi, da, bă, boule, că ea nu te solicită mental sau spiritual. Ea nu vrea varianta ta cea mai bună. Ea se îmbracă regulamentar, se poartă regulamentar şi vorbeşte regulamentar. Râde doar când îi dai tu voie şi te lasă pe tine să faci tot ceea ce îţi doreşti, de câte ori îţi doreşti şi cu cine îţi doreşti. Ea nu comentează. Ever! Cu ea te simţi confortabil.

Cu tine era fix, opusul. Tu erai aia complicată. Erai aia care nu te opreai până nu obţineai ceea ce credeai că ţi se cuvine, asta implicând, inclusiv, tot ceea ce avea el mai bun. Tu erai cea care îţi spuneai părerea de fiecare dată, cea care îşi făcea planuri ce vă includeau pe amândoi şi îţi doreai o viaţă plină de interese comune. Tu puneai pasiune în tot ceea ce făceai, inclusiv într-o ceartă. Pentru că ţie îţi pasă şi pentru că ai emoţii pe care nu le-ai ţinut ascunse. Asta nu înseamnă că cealaltă este o frigidă-nepăsătoare-lipsită de sentimente... În comparaţie cu tine, ea e o fată simplă, anostă, chiar, care-şi doreşte să aibă parte de toată liniştea din lume, chiar şi cu preţul renunţării la propriile-i dorinţe. Nu are o minte atât de analitică precum a ta, lipsindu-i cu desăvârşire imaginaţia şi forţă.

Tu eşti oricum, mai puţin simplă. Nu-ţi stă în natură să fii simplă, aşadar, nu mai încerca... Reprezinţi cea mai mare provocare pentru, aproape, orice bărbat. Eşti mult prea demanding dintr-un singur motiv: tu oferi mult peste ceea ce pot ei să primească şi lucrul acesta îi năuceşte, total. În plus eşti una dintre foarte puţinele persoane care văd potenţialul din celălalt şi nu-ţi doreşti nimic altceva decât că lucrurile între voi să funcţioneze în parametrii care se măsoară prin pasiune, dedicare, respect. Nimic mediocru, nimic cu jumătate de măsură. Challenging indeed...

Problema este că, un bărbat imatur va alege întotdeauna fata simplă. El va caută o relaţie în care să nu fie nevoit să muncească sau să lupte pentru nimic, niciodată. Nu caută să fie confruntat sau „să i se ceară socoteală”. Un bărbat adevărat, însă, care se şi află într-o relaţie cu o fata care îl tot pune la încercare, îşi va da seama că acest lucru nu poate fi altfel decât bine pentru el şi pentru dezvoltarea lui din punct de vedere relaţional sau pur şi simplu, individual. Ok, poate că îi va fi mai greu, poate că se va gândi să renunţe dar dacă e suficient de open minded şi se orientează corect, va şti că intenţiile ei sunt bune şi că, cu ajutorul unei comunicări sănătoase, relaţia va deveni şi mai puternică.

Voi merge şi mai departe şi voi spune că, daca ai norocul si dai de acestă femeie, ea trebuie luată şi păstrată. Forever, gen! O iei de nevastă, nene deşi, tu, poate te gândeşti că e wrong şi că nu o vrei tocmai pe cea mai gălăgioasă si exuberantă fiinţă, ever. Crezi că fata simplă va reuşi să te mulţumească sau să te împlinească pe termen lung? Ok! O fi ea drăgălaşă dar te inspiră, oare? Nu-ţi doreşti mai mult? Fata simplă întotdeauna ajunge să fie înşelată cu una care e complicată. Pentru că cea complicată este creativă, e mai bitchy şi mai crazy si, crede-mă, niciuna nu te va iubi mai tare şi mai pasional decât nebuna-sărită-de-pe-fix :) Ea te va încuraja să îţi urmezi visul, cu ea vei avea cele mai înflăcărate conversaţii posibile, îţi va pune la încercare toate gândurile, ideile şi credinţele. Se dovedeşte mai sclipitoare chiar şi decât tine şi, poate că tu nu poţi suportă, fix, ideea asta. De aceea, într-un final, cel mai probabil, vei sfârşi la braţul anostei. Pentru că ţi-e comod, lucrurile sunt liniştite, iar activităţile în comun, ce sa vezi? aproape, inexistente.

În varianta ta cea mai bună, crede-mă, ai fi ales fata potrivită. O fată complicată. Insă, una care a ajuns la o anume maturitate pentru că, să ne înţelegem: postul acesta nu este pentru cele imature, sclifosite şi arogante. Vorbesc de o fată complicată care scoate totul de la tine. Cea care îţi spune, făţiş, care-i sunt aşteptările şi-şi păstrează principiile. Cea care îţi cere şi-ţi oferă respect. Cea în ochii căreia vezi flăcări dar şi dragoste. Cea cu care te mai şi cerţi ca, la final, să te impaci in cel mai frumos mod posibil. Cea care-ţi scoate la iveală sentimente de care habar nu aveai că există-n tine. Cea fără de care nu poţi să mai exişti :) Nu e greu a trăieşti cu o astfel de femeie. Îţi trebuie puţin mai multă atenţie, înţelepciune şi experienţă în a recunoaşte the real wife material din ea. Dacă l-ai descoperit, atunci ai mare grijă cum să faci să o păstrezi pentru că altfel rişti să pierzi cel mai bun lucru cu care ai să te întâlneşti în viaţă asta.

Cu placere !