Nu imi plac oamenii care nu acorda o a doua sansa. Eu, una, spre exemplu, iert destul de rar. Nu uit dar mai iert. Si ierti o data, ierti si a doua oara, iertam in mod repetat greselile un om. Nu o facem neaparat pentru ca se spune ca invatam din greseli.. cred ca, dupa atatea repetari, pana si un oligofren isi invata lectia - nu, lectia o stim... Presupun ca vrem noi sa credem ca, prin iubirea noastra oferita neconditionat, il facem si pe celalalt sa ne iubeasca in acelasi mod. Ei bine, nu. De fapt, daca tot invatam ceva, cred ca putem invata ca iubindu-l pe celalalt mai mult decat te iubesti pe tine (practic asta inseamna altruismul si iubirea neconditionata, zic) nu faci altceva decat sa te plasezi pe o pozitie inferioara, totodata, crezand ca aratandu-i cum se iubeste, il vei face si pe nenorocit sa te iubeasca la fel. Si, deci, ce inveti? Inveti ca oamenii nu se schimba. Exact! Ei bine, da, boul sau vaca, dupa caz, nu se schimba pentru tine si nici pentru ca il/o iubesti tu fara orgolii prostesti sau ca te daruiesti si te dedici intru totul. O faci ca vrei tu si ca asa esti tu construit. Nu mai astepta sa primesti inapoi ceea ce oferi. E o atitudine, gen, Mesia. Nu esti Jesus ca sa stai sa-ti iei sulite-n coaste pentru un bleg sau pentru o tuta... So, move on! Daca vrei sa faci o treaba, ia-ti urma de mandrie ramasa si cara-te dar, sa nu crezi ca nu vei mai repeta greseli din trecut... Le vei repeta, sunt sigura. Doar ca, poate data viitoare ai sa renunti un pic mai repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu