Se zice ca in viata ne este dat sa ne indragostim, cu adevarat, doar de 3 ori si ca trebuie sa avem parte de tot ceea ce vine odata cu aceste 3 iubiri, din diverse motive. De fapt, totul este o experienta care se lasa cu invataminte, fie ca vorbim despre o modalitate prin care ne cunoastem pe noi insine, ori aflam ca realitatea bate filmul…like, always! Since ever!
De prima noastra iubire avem parte, de obicei, in liceu. Vorbim despre un tip de iubire idilic, cumva. Sau, nu stiu…ne proiectam iubirea, in capul nostru, ireal de ideal, astfel incat sa fie flawless – desi, iubirea numa’ flawless nu e. E iubirea aia baloasa, cu fluturasi in stomac, si cu chiulit de la ore si stat in bratele lui, pe o banca, e cu un million de ifose, este epoca in care asteptarile noastre sunt nerealiste, cand totul se rezuma la ceea ce vor altii sa fim (prietenii, familia) si nu la ceea ce simtim noi sa fim. Viata noastra de adult abia se contureaza si, e cumva logic sa nu avem o directie foarte clara. Inca nu stim sa punem lucrurile in balanta, nu ne cunoastem pe noi insine suficient, inca nu stim muuulte lucruri dar, atunci cand relatie se sfarseste, suferinta aceea cu care ne confruntam pentru prima data ni se pare ca e capat de linie. Wow, it’s like dooms day! Offf, offf…
A doua noastra mare iubire este iubirea aia in care mai si muncim. Aici lucrurile capata o anumita greutate pentru ca aceasta este perioada in care invatam despre noi, despre cine suntem, cum suntem si mai ales despre ce vrem si ce ne trebuie ca sa iubim. Oh, acum aflam ce inseamna sa suferi in dragoste, pentru ca esti mintit, manipulat, inselat - acum totul doare mult mai tare pentru ca te intalnesti cu dezamagirea. Tra-ge-di-e, curata! Etapa asta, din nefericire, este pe modul repeat. Esti intr-un fel de cerc: relatia se termina, incepem alta, credem noi ca lucrurile vor sta altfel de data asta, ca alegerile noastre sunt, acum, mai bune, ca ne-am invatat lectia si ca ne cunoastem suficient de bine nevoile astfel incat sa nu repetam greseli din trecut, etc, etc. De fiecare data, dar, DE FIECARE DATA, nu stiu cum se face, insa totul se termina mai rau decat inainte… Vorbim despre un rollercoaster emotional, cand viata ta sentimentala este cand sus, cand jos. Acum faci lucruri nesanatoase intr-o relatie pe care ti-o doresti sanatoasa pentru ca asteptarile tale sunt imense… Atentie! Se lasa cu inimi cu adevarat frante si, din pacate, caderea va fi zgomotoasa. Asadar, a lot of drama, here! E trist pentru ca incercarea ta disperata de a mentine aceasta relatie, devine scopul tau suprem iar acest lucru NU trebuie sa te domine, crede-ma! Da, iti doresti cu toata fiinta ta ca aceasta iubire sa fie ceea ce trebuie, sa te implineasca, sa te faca mai bun, mai frumos, mai destept. Se intampla, fix, invers, din pacate… Si uite asa iti iei 3 pisici si 2 catei ca sa-ti bucure viata si sa-ti aline tristetea si singuratatea.
Daaar, surpriza emisiunii: stai sa vezi cand dai peste iubirea aia care te ia prin surprindere! E iubirea aceea la care nu te mai astepti, care te ia pe sus, pe care, aproape ca nici nu ti-o mai doresti tocmai pentru ca nu mai crezi in ea. E ca si cand ai dat peste un unicorn! Sau peste o fiinta mitologica despre a carei existenta doar ai auzit din carti sau din filmele americane insa nu ai sperat sa o si intalnesti vreodata. Daaa, si la inceput, totul e wrong as shit pentru ca iti distruge orice reminiscenta despre cum era cand stiai sa iubesti sau cand aveai parte de iubire. Nimic nu este cum sperai sau cum ai fi gandit ca ar putea fi. Si te trezesti treptat. Deja este tarziu pentru ca te-a lovit in plin si nu mai stii ce ti se intampla, nu mai ai controlul. Ti-a picat in poala, pur si simplu. Si te uiti ca boul si razi ca tampitul pentru ca este acolo si a venit pe nepusa masa, fara sa trebuiasca sa faci nimic. Nu tu lupta, nu tu chinuiala, nu tu orgolii sau demonstratii de doi lei… absolut nimic planuit. Esti praf! Te minunezi cat esti de prins in relatia asta si nu ai explicatie pentru nimic din ceea ce vine. Si esti amortit si obosit si neincrezator dar simti ca exista o conexiune incredibila intre voi. Da, ok... ceea ce simti este, poate, si putina teama. Prea se potrivesc toate, prea se aseaza lucrurile perfect desi nici unul nu are asteptari prea mari de la celalalt, nu exista nici cea mai mica presiune, nimeni nu trebuie sa se transforme in ceva ce nu este – totul vine natural, in ritmul neimpus de catre nimeni. Ne acceptam reciproc asa cum suntem in realitate, nu trebuie sa ne supunem regulilor sau viziunilor altora asupra “cum tre’ sa facem ca sa fie bine”. Tot ce trebuie e sa nu uitam ca intr-o relatie nu e indicat sa luam lucrurile de-a gata. Relatia se cladeste cu rabdare si pricepere iar cele doua vin dupa ce treci prin suficient de multe incercari (a se citi “relatii”) iar daca simti ca regula asta este facuta si pentru tine vei stii ce ai de facut.
Si-acum, chiar daca unii dintre noi credem ca am avut sau avem norocul sa traim si ultimul tip de dragoste descris de mine, nu toti ajungem acolo… I, myself, don't really know if I'm one of the lucky bitches, pentru ca, iata, in nici 6 luni voi avea 36 de ani. In acesti ani am trait ciclul din etapa 2, on...and on...and on. Nici nu stiu, poate inca sunt in aceasta etapa, habar n-am, sincera sa fiu. Intotdeauna speram sau credem ca am iesit din cerc dar niciodata nu stim asta pana cand nu trec anii peste relatia noastra si, ute asa, constatam ca lucrurile nu incep sa se degradeze, ba dimpotriva, chiar isi urmeaza cursul lin, si neasteptat de frumos. Eu ma bucur sa stiu ca inca sunt capabila sa iubesc ca si cand nu am trait niste lucruri cu adevarat urâțele in viata asta, lucruri de care muuuulti dintre voi nu vor avea parte (asa sa va ajute Centrul Vechi, Facebook, Tinder / Grinder – dupa caz, sau whatever other apps there are in this world, at this time, or later – AMIN!). Hey, dar asta nu inseamna ca nu mai am suflet, ca viata s-a scurs din mine sau ca nu mai am simtaminte. Din contra. Simt ca sunt pregatita sa ies dintr-o perioada neagra a vietii mele si am reusit sa fac asta, desigur, doar dupa ce mi-am luat un mega bocanc in stomac si un mare pumn in figura... Stiu ca NIMIC nu ni se intampla fara motiv. Toata viata noastra este deja scrisa, undeva... iar ceea ce trebuie sa ni se intample, ni se va intampla oricat de tare credem noi ca nu. Si acest lucru nu este neaparat ceva rau. Nu e ca si cand nu avem controlul lucrurilor – fiecare are liberul sau arbitru dar traseul este stabilit astfel incat sa invatam tot timpul cate ceva. Ok, am facut alegeri proaste... whatever... asa ne-am modelat, pana la urma. Eu vreau sa cred ca dupa atat de mult chin, tumult, durere, deznadejde, neputinta, insatisfactie, etc, unicornul ala o sa se opreasca intr-un cartier din sectorul 2 si, dintre toate tutele alea mai mult sau mai putin ciudățele de acolo, sa vina, fix, peste mine sa-mi spuna ca el vrea sa ramana. :)) Pai, sa ramana, zic! Ca, stii, daca eu nu ma consider cea mai norocoasa fiinta ever, bai, unicornule… poate esti tu norocosul care sa te pricopsesti cu mine, ha? Ce zici?
De prima noastra iubire avem parte, de obicei, in liceu. Vorbim despre un tip de iubire idilic, cumva. Sau, nu stiu…ne proiectam iubirea, in capul nostru, ireal de ideal, astfel incat sa fie flawless – desi, iubirea numa’ flawless nu e. E iubirea aia baloasa, cu fluturasi in stomac, si cu chiulit de la ore si stat in bratele lui, pe o banca, e cu un million de ifose, este epoca in care asteptarile noastre sunt nerealiste, cand totul se rezuma la ceea ce vor altii sa fim (prietenii, familia) si nu la ceea ce simtim noi sa fim. Viata noastra de adult abia se contureaza si, e cumva logic sa nu avem o directie foarte clara. Inca nu stim sa punem lucrurile in balanta, nu ne cunoastem pe noi insine suficient, inca nu stim muuulte lucruri dar, atunci cand relatie se sfarseste, suferinta aceea cu care ne confruntam pentru prima data ni se pare ca e capat de linie. Wow, it’s like dooms day! Offf, offf…
A doua noastra mare iubire este iubirea aia in care mai si muncim. Aici lucrurile capata o anumita greutate pentru ca aceasta este perioada in care invatam despre noi, despre cine suntem, cum suntem si mai ales despre ce vrem si ce ne trebuie ca sa iubim. Oh, acum aflam ce inseamna sa suferi in dragoste, pentru ca esti mintit, manipulat, inselat - acum totul doare mult mai tare pentru ca te intalnesti cu dezamagirea. Tra-ge-di-e, curata! Etapa asta, din nefericire, este pe modul repeat. Esti intr-un fel de cerc: relatia se termina, incepem alta, credem noi ca lucrurile vor sta altfel de data asta, ca alegerile noastre sunt, acum, mai bune, ca ne-am invatat lectia si ca ne cunoastem suficient de bine nevoile astfel incat sa nu repetam greseli din trecut, etc, etc. De fiecare data, dar, DE FIECARE DATA, nu stiu cum se face, insa totul se termina mai rau decat inainte… Vorbim despre un rollercoaster emotional, cand viata ta sentimentala este cand sus, cand jos. Acum faci lucruri nesanatoase intr-o relatie pe care ti-o doresti sanatoasa pentru ca asteptarile tale sunt imense… Atentie! Se lasa cu inimi cu adevarat frante si, din pacate, caderea va fi zgomotoasa. Asadar, a lot of drama, here! E trist pentru ca incercarea ta disperata de a mentine aceasta relatie, devine scopul tau suprem iar acest lucru NU trebuie sa te domine, crede-ma! Da, iti doresti cu toata fiinta ta ca aceasta iubire sa fie ceea ce trebuie, sa te implineasca, sa te faca mai bun, mai frumos, mai destept. Se intampla, fix, invers, din pacate… Si uite asa iti iei 3 pisici si 2 catei ca sa-ti bucure viata si sa-ti aline tristetea si singuratatea.
Daaar, surpriza emisiunii: stai sa vezi cand dai peste iubirea aia care te ia prin surprindere! E iubirea aceea la care nu te mai astepti, care te ia pe sus, pe care, aproape ca nici nu ti-o mai doresti tocmai pentru ca nu mai crezi in ea. E ca si cand ai dat peste un unicorn! Sau peste o fiinta mitologica despre a carei existenta doar ai auzit din carti sau din filmele americane insa nu ai sperat sa o si intalnesti vreodata. Daaa, si la inceput, totul e wrong as shit pentru ca iti distruge orice reminiscenta despre cum era cand stiai sa iubesti sau cand aveai parte de iubire. Nimic nu este cum sperai sau cum ai fi gandit ca ar putea fi. Si te trezesti treptat. Deja este tarziu pentru ca te-a lovit in plin si nu mai stii ce ti se intampla, nu mai ai controlul. Ti-a picat in poala, pur si simplu. Si te uiti ca boul si razi ca tampitul pentru ca este acolo si a venit pe nepusa masa, fara sa trebuiasca sa faci nimic. Nu tu lupta, nu tu chinuiala, nu tu orgolii sau demonstratii de doi lei… absolut nimic planuit. Esti praf! Te minunezi cat esti de prins in relatia asta si nu ai explicatie pentru nimic din ceea ce vine. Si esti amortit si obosit si neincrezator dar simti ca exista o conexiune incredibila intre voi. Da, ok... ceea ce simti este, poate, si putina teama. Prea se potrivesc toate, prea se aseaza lucrurile perfect desi nici unul nu are asteptari prea mari de la celalalt, nu exista nici cea mai mica presiune, nimeni nu trebuie sa se transforme in ceva ce nu este – totul vine natural, in ritmul neimpus de catre nimeni. Ne acceptam reciproc asa cum suntem in realitate, nu trebuie sa ne supunem regulilor sau viziunilor altora asupra “cum tre’ sa facem ca sa fie bine”. Tot ce trebuie e sa nu uitam ca intr-o relatie nu e indicat sa luam lucrurile de-a gata. Relatia se cladeste cu rabdare si pricepere iar cele doua vin dupa ce treci prin suficient de multe incercari (a se citi “relatii”) iar daca simti ca regula asta este facuta si pentru tine vei stii ce ai de facut.
Si-acum, chiar daca unii dintre noi credem ca am avut sau avem norocul sa traim si ultimul tip de dragoste descris de mine, nu toti ajungem acolo… I, myself, don't really know if I'm one of the lucky bitches, pentru ca, iata, in nici 6 luni voi avea 36 de ani. In acesti ani am trait ciclul din etapa 2, on...and on...and on. Nici nu stiu, poate inca sunt in aceasta etapa, habar n-am, sincera sa fiu. Intotdeauna speram sau credem ca am iesit din cerc dar niciodata nu stim asta pana cand nu trec anii peste relatia noastra si, ute asa, constatam ca lucrurile nu incep sa se degradeze, ba dimpotriva, chiar isi urmeaza cursul lin, si neasteptat de frumos. Eu ma bucur sa stiu ca inca sunt capabila sa iubesc ca si cand nu am trait niste lucruri cu adevarat urâțele in viata asta, lucruri de care muuuulti dintre voi nu vor avea parte (asa sa va ajute Centrul Vechi, Facebook, Tinder / Grinder – dupa caz, sau whatever other apps there are in this world, at this time, or later – AMIN!). Hey, dar asta nu inseamna ca nu mai am suflet, ca viata s-a scurs din mine sau ca nu mai am simtaminte. Din contra. Simt ca sunt pregatita sa ies dintr-o perioada neagra a vietii mele si am reusit sa fac asta, desigur, doar dupa ce mi-am luat un mega bocanc in stomac si un mare pumn in figura... Stiu ca NIMIC nu ni se intampla fara motiv. Toata viata noastra este deja scrisa, undeva... iar ceea ce trebuie sa ni se intample, ni se va intampla oricat de tare credem noi ca nu. Si acest lucru nu este neaparat ceva rau. Nu e ca si cand nu avem controlul lucrurilor – fiecare are liberul sau arbitru dar traseul este stabilit astfel incat sa invatam tot timpul cate ceva. Ok, am facut alegeri proaste... whatever... asa ne-am modelat, pana la urma. Eu vreau sa cred ca dupa atat de mult chin, tumult, durere, deznadejde, neputinta, insatisfactie, etc, unicornul ala o sa se opreasca intr-un cartier din sectorul 2 si, dintre toate tutele alea mai mult sau mai putin ciudățele de acolo, sa vina, fix, peste mine sa-mi spuna ca el vrea sa ramana. :)) Pai, sa ramana, zic! Ca, stii, daca eu nu ma consider cea mai norocoasa fiinta ever, bai, unicornule… poate esti tu norocosul care sa te pricopsesti cu mine, ha? Ce zici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu