Mi-e frica de multe lucruri dar, sumarizat, cel mai tare imi este frica de viitor si de singuratate.
Inainte imi era teama sa nu supar pe nimeni, sa nu-mi dezamagesc parintii sau apropiatii.
Cred ca, momentan nu mi-e frica de moarte insa o constientizez si-mi dau seama cat suntem de fragili. In plus, moartea e o nasparlie... Vine atunci cand nu te astepti si niciodata atunci cand ti-o doresti. Dar, hai sa nu mai vorbesc despre moarte ca o sa credeti ca-s mult mai cazuta decat sunt de fapt.
Mi-e frica de gandaci, mi-e frica de metrou (ca sa fiu clara: mi-e tare frica sa nu fiu martora vreunui suicid si stau intotdeauna muuult in spatele liniei de siguranta, de teama sa nu ma impinga vreun labil psihic), mi-e putin frica de fulgere si de curentul electric. Mi-e frica de boli incurabile, de calamitati naturale - de inevitabil, in general.
Ca idee, in fiecare an am 2 cosmaruri care se repeta fara nici o exceptie:
1) valul ucigas, tzunami style (eu nu stiu sa inot si mi-e frica RAU de tot de apa)
2) ora de mate "treci la loc, 4!" (sunt praf la materiile care n-au nimic in comun cu latura mea umanista)
si, as mai mentiona un al treilea cosmar care nu se repeta an de an dar este prezent si greu de ignorat:
asadar,
3) insects crawling under my skin or gettin' into my ear!!! horror style (am vazut un film in care niste rame sinistre intrau pe sub pielea unei gagici si am crezut ca lesin, pe loc)
N-as vrea sa cred in ceea ce se spune, si anume ca, "De ceea ce ti-e frica, nu scapi!" altfel n-as fi in siguranta niciunde, nu?
Inainte imi era teama sa nu supar pe nimeni, sa nu-mi dezamagesc parintii sau apropiatii.
Cred ca, momentan nu mi-e frica de moarte insa o constientizez si-mi dau seama cat suntem de fragili. In plus, moartea e o nasparlie... Vine atunci cand nu te astepti si niciodata atunci cand ti-o doresti. Dar, hai sa nu mai vorbesc despre moarte ca o sa credeti ca-s mult mai cazuta decat sunt de fapt.
Mi-e frica de gandaci, mi-e frica de metrou (ca sa fiu clara: mi-e tare frica sa nu fiu martora vreunui suicid si stau intotdeauna muuult in spatele liniei de siguranta, de teama sa nu ma impinga vreun labil psihic), mi-e putin frica de fulgere si de curentul electric. Mi-e frica de boli incurabile, de calamitati naturale - de inevitabil, in general.
Ca idee, in fiecare an am 2 cosmaruri care se repeta fara nici o exceptie:
1) valul ucigas, tzunami style (eu nu stiu sa inot si mi-e frica RAU de tot de apa)
2) ora de mate "treci la loc, 4!" (sunt praf la materiile care n-au nimic in comun cu latura mea umanista)
si, as mai mentiona un al treilea cosmar care nu se repeta an de an dar este prezent si greu de ignorat:
asadar,
3) insects crawling under my skin or gettin' into my ear!!! horror style (am vazut un film in care niste rame sinistre intrau pe sub pielea unei gagici si am crezut ca lesin, pe loc)
N-as vrea sa cred in ceea ce se spune, si anume ca, "De ceea ce ti-e frica, nu scapi!" altfel n-as fi in siguranta niciunde, nu?
2 comentarii:
1. valul = te simti coplesita de propriile emotii si sentimente
examenul = ti-e teama de un esec in viata sau ca vei fi respinsa/criticata de cei din jur din cauza inabilitatii tale in a gestiona o situatie.
insectele = o imagine a stresului, so it's really getting to you.
Si eu le am destul de frecvent :)
P.S. Am intrat totally random pe profilul tau ca sa descopar ca scrii din nou. And that you're divorced, wow! I opened this blog like a Christmas present, you haven't lost your touch! :)
Recunosc foarte bine starile - la nayba, poate chiar ar trebui sa iesim la un moment dat la o cafea ;)
Mi-ar placea, foarte tare!
Am povesti, o gramajoara :))
Hai! Cand poti si ai timp.
Te pup!
Trimiteți un comentariu