Alegi pana culegi (titlul nu ma satisface dar, cum postul asta m-a obosit... il las asa, momentan)

Haideti sa plecam de la urmatorul adevar (fara sa fortez pe nimeni sa recunoasca ceva sau sa-si faca mea culpa) si anume: toata lumea minte si toti ajungem sa inselam, sub diferite forme, ok? De ce o facem? Pentru ca putem, pentru ca ne este in natura, pentru ca avem nevoie (hm…) din plictiseala si asa mai departe. Eu as zice, simplu: pentru ca ALEGEM s-o facem. S’apoi, partea “vatamata” ce face? Iarta? Pai de ce ar face-o? Daca tu ma inseli pe mine, nu o faci pentru ca te-am fortat eu sau jitia in care doresti sa-ti indesi penisul ci, pentru ca ai vrut, ti-ai dorit, ai avut ocazia si n-ai putut sa spui nu unei oferte de nerefuzat. Doar greselile se iarta iar aici nu vorbim de greseli. A, da, eu pot gresi sa-ti scap o caramida, de la etaj, fix, pe masina dar aici vorbim despre altceva si oricum, de dragul naratiunii o dau in glume. Desi, nu e de glumit cu furia femeii inselate. Sa te fereasca sfantu’ sa mai fie vorba si de o tipa imprevizibila, c-ai pus-o, nene… Poti sa si mori. Haha!

Lasand “copilarismele” la o parte, cel mai naspa lucru ce ar putea sa ti se intample este sa i se stinga fix atunci cand tu inca iubesti. Te doboara, stii ce zic? Adica, fix atunci cand crezi ca incepi sa pui caramida peste caramida (ca, tot vorbeam de caramizi, in introducerea de mai sus) si ai senzatia ca relatia voastra ia cursul normal, sa zicem, dupa 6-8-10 luni. Si-ncepe cu d’alea cum ca, are nevoie de spatiu, de activitati independente de cuplu, individuale sau cu prietenii lui, apoi simti cum nu-i mai plac atingerile tale, il deranjaza ca il suni prea des (de cele mai multe ori, nici macar nu-ti raspunde la apel ci, te suna el, daca o face, dupa ore intregi de pauza), tu vrei sa iesiti in oras, iar el, nici nu se gandeste sa trebuiasca sa stea cateva ore bune langa tine, eventual sa fie nevoit sa te si tina de mana sau, vezi cum incepe sa strambe din nas la micile cadouri pe care obisnuiai sa i le faci fara nici un motiv; si-ti spune ca ai urechi mari sau nasul prea carn desi, asa-l aveai si acum 6-8-10 luni… Cel mai dureros este ca, simti cum te da afara din relatie, asta daca nu cumva esti, deja, pe langa aceasta si tu nici macar nu ai realizat ce ti se intampla. Ochii celui care urmeaza sa iti dea un sut in cur vorbesc in locul lui. Sunt goi si reci? Hai, pleac-acas’ la tine ca, la el nu mai ai sens…

Finalul pe care nu ti-l doresti este dureros si te face sa te simti mic si neimportant. Eu, desi am intalnit acesti ochi goi o singura data in viata (sau, doar o singura data in viata - pana acum, desigur, am fost suficient de atenta sa-i citesc) nu-mi mai doresc aceasta experienta. Dar, cum, oare, ma pot proteja? Sa nu ma mai implic emotional? Sa incetez sa mai cred in relatii sanatoase si trainice? Sa incetez sa mai fiu sincera, dedicata si loiala? Sa incetez sa mai trag speranta ca, daca suntem in stare sa comunicam, o vom scoate la capat? Sau sa-mi bag pula si sa fiu eu scarba din relatie? Vreau, totusi sa inteleg de ce hormonii te fac sa nu mai tii cont de respect? Oare hormonii te pot controla intr-atat de tare sau, este vorba despre vointa (de lipsa acestea, mai exact) ori despre curiozitatea prea puternica a indivizilor care nu isi asuma relatia si tot ceea ce implica acesta, alegand sa traiasca doar dupa instinct? Pentru ca, stiu sigur ca, un om curios nu poate sta potolit, vreme indelungata, langa aceeasi persoana desi, experienta de viata, are suficienta. Insist sa cred ca alegem sa facem cacaturi si ca nu putem sa vorbim despre greseli atunci cand inselam. Esti suficient de matur si te cunosti suficient de bine astfel incat sa incepi sa-ti asumi nistre treburi? Stii ce presupune o relatie ? Nu, nu doar sex, din pacate… Si, stii ca, o data ce ai incalcat principiile relatiei sanatoase despre care tot povestesc aici, nu te mai poti astepta sa primesti aceeasi incredere ca mai inainte, corect? Iti asumi toate astea?