Haideti sa plecam de la urmatorul adevar (fara sa fortez pe
nimeni sa recunoasca ceva sau sa-si faca mea culpa) si anume: toata lumea minte
si toti ajungem sa inselam, sub diferite forme, ok? De ce o facem? Pentru ca
putem, pentru ca ne este in natura, pentru ca avem nevoie (hm…) din plictiseala
si asa mai departe. Eu as zice, simplu: pentru ca ALEGEM s-o facem. S’apoi,
partea “vatamata” ce face? Iarta? Pai de ce ar face-o? Daca tu ma inseli pe
mine, nu o faci pentru ca te-am fortat eu sau jitia in care doresti sa-ti
indesi penisul ci, pentru ca ai vrut, ti-ai dorit, ai avut ocazia si n-ai putut
sa spui nu unei oferte de nerefuzat. Doar greselile se iarta iar aici nu vorbim
de greseli. A, da, eu pot gresi sa-ti scap o caramida, de la etaj, fix, pe
masina dar aici vorbim despre altceva si oricum, de dragul naratiunii o dau in
glume. Desi, nu e de glumit cu furia femeii inselate. Sa te fereasca sfantu’ sa
mai fie vorba si de o tipa imprevizibila, c-ai pus-o, nene… Poti sa si mori. Haha!
Lasand “copilarismele” la o parte, cel mai naspa lucru ce ar
putea sa ti se intample este sa i se stinga fix atunci cand tu inca iubesti. Te
doboara, stii ce zic? Adica, fix atunci cand crezi ca incepi sa pui caramida
peste caramida (ca, tot vorbeam de caramizi, in introducerea de mai sus) si ai
senzatia ca relatia voastra ia cursul normal, sa zicem, dupa 6-8-10 luni.
Si-ncepe cu d’alea cum ca, are nevoie de spatiu, de activitati independente de
cuplu, individuale sau cu prietenii lui, apoi simti cum nu-i mai plac
atingerile tale, il deranjaza ca il suni prea des (de cele mai multe ori, nici
macar nu-ti raspunde la apel ci, te suna el, daca o face, dupa ore intregi de
pauza), tu vrei sa iesiti in oras, iar el, nici nu se gandeste sa trebuiasca sa
stea cateva ore bune langa tine, eventual sa fie nevoit sa te si tina de mana
sau, vezi cum incepe sa strambe din nas la micile cadouri pe care obisnuiai sa
i le faci fara nici un motiv; si-ti spune ca ai urechi mari sau nasul prea carn
desi, asa-l aveai si acum 6-8-10 luni… Cel mai dureros este ca, simti cum te da
afara din relatie, asta daca nu cumva esti, deja, pe langa aceasta si tu nici macar
nu ai realizat ce ti se intampla. Ochii celui care urmeaza sa iti dea un sut in
cur vorbesc in locul lui. Sunt goi si reci? Hai, pleac-acas’ la tine ca, la el
nu mai ai sens…
Finalul pe care nu ti-l doresti este dureros si te face sa
te simti mic si neimportant. Eu, desi am intalnit acesti ochi goi o singura
data in viata (sau, doar o singura data in viata - pana acum, desigur, am fost
suficient de atenta sa-i citesc) nu-mi mai doresc aceasta experienta. Dar, cum,
oare, ma pot proteja? Sa nu ma mai implic emotional? Sa incetez sa mai cred in
relatii sanatoase si trainice? Sa incetez sa mai fiu sincera, dedicata si
loiala? Sa incetez sa mai trag speranta ca, daca suntem in stare sa comunicam,
o vom scoate la capat? Sau sa-mi bag pula si sa fiu eu scarba din relatie? Vreau,
totusi sa inteleg de ce hormonii te fac sa nu mai tii cont de respect? Oare
hormonii te pot controla intr-atat de tare sau, este vorba despre vointa (de
lipsa acestea, mai exact) ori despre curiozitatea prea puternica a indivizilor
care nu isi asuma relatia si tot ceea ce implica acesta, alegand sa traiasca doar
dupa instinct? Pentru ca, stiu sigur ca, un om curios nu poate sta potolit,
vreme indelungata, langa aceeasi persoana desi, experienta de viata, are
suficienta. Insist sa cred ca alegem sa facem cacaturi si ca nu putem sa vorbim
despre greseli atunci cand inselam. Esti suficient de matur si te cunosti
suficient de bine astfel incat sa incepi sa-ti asumi nistre treburi? Stii ce
presupune o relatie ? Nu, nu doar sex, din pacate… Si, stii ca, o data ce ai
incalcat principiile relatiei sanatoase despre care tot povestesc aici, nu te mai
poti astepta sa primesti aceeasi incredere ca mai inainte, corect? Iti asumi
toate astea?
2 comentarii:
Toata lumea vrea sa afle adevarul, dar nimeni nu-l spune. Toata lumea minte. Iar daca vrem sa ne intelegem intre noi, e nevoie si de minciuni.
Un alt adevar este ca nu vrem sa stim adevarul mereu. Adevarul doare. Cine vrea sa fie nefericit? Sa fim seriosi…
Daca reduci totul la minciuna sau adevar, nu ai in cine sa ai incredere niciodata. Pur si simplu nu ai. Cu totii mintim. Si e ok. Asta e viata. Daca vrei sa fii ok, accepta ca si tu esti un mincinos. Pana la urma, minti si atunci cand afirmi ca spui mereu adevarul. E imposibil. Si da, “the little white lies” tot minciuni sunt.
Nu vreau sa intru in polemica cu tine pentru ca stiu ce-ti poate pielea si ma vei combate pana ma plictisesc eu (ca, tu, nici vorba). Da, stiu ca toti mintim, stiu ca adevarul doare. Eu aleg, totusi sa nu fiu luata de proasta si mintita in fata si, cu riscul durerii, ALEG sa cer sa stiu adevarul.
Trimiteți un comentariu