De ce unele pot fi femei iar altele doar presuri?

Eu, spre exemplu, sunt femeie pentru ca iubesc un barbat pe cere-l scot din minti, nu-l inteleg (de cele mai multe ori) si insist sa cred ca se va schimba de dragul meu. Sunt darnica si iubitoare dar ma-nfurii daca ma calci pe coada. Sunt si calma desi, propozitia de mai inainte nu ma ajuta si nici nu o sustine. Urasc, din suflet, femeile infatuate care spurca intreaga natie a femeilor. Si aici ma refer la curvele alea care sunt curve in mod fatis, paparudele pe care le identificam mai usor sub forma lor de pitipoanca, alea care nu sunt in stare sa invete sa utilizeze corect limba romana si alea care se lasa calcate in picioare, la propriu, de barbati. De asemenea, le urasc pe cele care nu au rabdare si nu(-si) inteleg copiii.

Da, chiar daca nu astept niciodata sa mi se deschida portiera masinii (sunt unele care refuza sa coboare pana nu vine maimutoiul sa i-o deschida – eu, in locul lui, acolo as lasa-o... dar, na... daca vrei, cu adevarat, victoria, fa cum vrea nebuna iar la final, tot tu, maimutoiule, vei fi cucerit/cotropit/zdrobit maretul vagin). Barbatii stiu ca, daca au putina rabdare, pot ajunge sa aiba, aproape orice, si-i rabda, pentru o vreme, femeii capcaun isterizat, mai toate ifosele de diva divina, pe cand femeile sunt atat de prostanace incat nu vad mai departe de varful stiletto-ului... Trist pentru ele dar cu folos pentru ei. Fetelor, divinelor... pai, nu vi se pare sinistru zambetul permanent pe care motanii astia fermecatori il au in preajma voastra, la primele intalniri (nu mai mult de 2, in orice caz)? Cand tu comanzi vinul cel mai scump din menu si el continua sa zambeasca desi, e clar ca potentialul lui nu e tocmai ceea ce visezi tu noaptea, crede-ma (te rog, crede-ma!) ala nu va rata prima ocazia sa te arda! Not a chance! Va avea el grija sa-ti scoata cacaturile din cap sau, si mai rau, dupa ce isi atinge scopul, vei reprezenta inca o prastie intinsa si utilizata dupa bunul lui plac. Cu rabdarea ajungeti departe, nebunelor! Rabdare si tact. E simplu! Dar pentru asta, va trebuiesc cateva carti citite (si nu 2-3), cateva prietene mai destupate de la care sa invatati si altceva decat ce se poarta in materie de beauty + (neaparat, as zice) o pereche de parinti valorosi – ma refer la calitati umane si nu la cate zerouri au prin cont... Asadar, desi nu astept sa-mi deschida portiera ca sa cobor ca o diva din masina, stiu sa-l las sa se simta domn si sa-si exercite barbatia. NICIODATA nu voi striga dupa chelner in restaurant, niciodata nu voi comenta de fata cu altii alegerile pe care el le face, desi, poate le face si in numele meu, niciodata nu-i voi submina autoritatea si nu-i voi purta pantalonii si nici oo-le, dar va trebui sa fie barbatul in care eu ma pot increde, pe care ma pot baza, cu care ma pot mandri in orice circumstanta. Si, ca mine gandesc suficient de multe femei, astfel incat, tot ceea ce barbatii iubesc si apreciaza la o femeie in adevaratul sens al cuvantului, sa nu dispara pe vecie. 

Desi am afirmat ca-s a dracu’ (si sunt, nu va luati dupa moaca mea de pisica bolnava de plictiseala) imi cunosc calitatile, imi accept defectele stiu cand sa tac si cand sa-mi strig nemultumirea. Asta ma face pe mine mai femeie decat multe altele. Tu stii sa ma asculti? Ai avut rabdare sa afli de ce sunt eu femeia care sunt si de ce va trebui sa ma accepti, fix asa? Rad mai tare, mai mult si mai colorat decat media. Vorbesc la fel de mult, ma exprim la fel de colorat si sunt vehementa. Imi sustin ideile cu argumente si nu-s habotnica dar in acelasi timp sunt atenta si te ascult desi emiti rahaturi pe banda rulanta si-mi plesneste capul de cate-mi este dat sa aud (haha!). Tin la oameni care, de cele mai multe ori, nu-mi raspund la fel si e frustrant dar eu perseverez pentru ca imi plac indaratnicii si neintelesii. Aia care-s altfel si-s autentici. Ca mine, haha!

Si, bai, atentie! cu mine nu-ti va rosi niciodata obrazul. Sper ca, nici mie, cu tine ;)

Furrrrie!

Imi imprastii adesea scarba pe hartie lucioasa, si apoi imi cert neobrazarea. De te macina si o spui fatis, ii demasti superficialul, iar de te macina si o transmiti varului de pe pereti, din priviri, pesemne ca, e atat de groteasca incat iti e jena sa o conturezi din vorbe. Despre scarba, vorbesc. Cred ca asta este... Nici de ma picuri cu ceara nu as putea sa-mi tradez framantarile si nemultumirile personale. Foarte personale. Si, cele vis-a-vis de cacatul rege al barbatului pula. Arrrrr!!!

Acum cateva ore vroiam sa ii smulg capul lui iX, cap pe care si-l tine atintit catre zenit si atotcunoastere, apoi sa ii scuip aspru ingamfarea. Am scris, am sters, am scris...mi-am adus aminte de mutra-i scarbita cu care-si vede...manifestul - sa zicem - ca pe o cosmogonie totala...si, in fine, am sters definitiv. Ce rost ar fi avut sa-mi vars matele inverzite de atata greata provocata de a sa gandire?

Pizdele raman pizde iar pula e suprema.

Pam, pam!

Romania... de nu-ti vine sa crezi!

Bai, daca ar fi sa fac un top al joburilor pe care le fac cel mai prost romanii, ar intra absolut toate, dar, in acest moment, pe primul loc as pune Customer/Client Service-ul. Aici, excelam, total! Imediat, si exemplele:

Chelnerii au un bun simt de nu-ti vine sa crezi. Vrei sa comanzi ceva? Du-te frate intr-un loc unde exista cineva caruia ii pasa ce vrei tu. Chelnerul are mereu o zi proasta, e suparat si deranjat de faptul ca ai indraznit sa il pui sa faca un drum pana la bucatarie. Si, culmea nesimtirii, ii mai ceri si nota. Din cauza multitudinii de complexe, datorate celor 12 clase lipsa, te privesc inmarmuriti cand li te adresezi. Adica tu, client ordinar, te uiti la mine de parca as fi chelner? Crezi ca esti mai bun ca mine? Sa vad io cine-i mai bun cand iti trantesc un scuipat in supa de taitei de casa!

TaximeTristii sunt alta minune a Romaniei si, cu ei am minim 5 povesti de tot rasu'. Deci, nu numai ca-s cei mai tari, pentru ca au Logan, dar sunt si super importanti si ocupati. Si, cum se grabea Cristeasca intr-o dimineata, da sa ia un taxi din STATIA DE TAXIURI! Stii, acolo unde e statie, e mai multe taxiuri. Si era asa, fro zece. Toate firmele posibile… de la meridian, cobalcescu, leone etc. Care-mai-de-care mai taximeTrist.

Alege Cristeasca un taxi din cele minim 10 si intreaba, din politete, daca e liber. Era liber, in mod evident, dar am zis sa nu ma trantesc ca la tara. Raspunsul vine, tipic romanesc, “NU!”. Cum adica nu? Adica, cum tre' sa arate un taxi liber daca asta e ocupat? Ma uit in fata, nimeni. Ma uit in spate, nimeni. Era liber, 'mpana mea!!

L-am observat ca era cu cafeaua intr-o mana si cu janghina aia de Libertatea in cealalta. In mod evident, el era ocupat, nu taxiul. Insa intrebarea mea fusese alta. Nu-i nimic, zic. Alt nesimtit, asta e... Dar de ce sa-mi stric eu ziua? Iau altul, doar am de unde alege. Da, am de unde alege. BA NU! Pentru ca, vezi tu, statia de taxiuri nu e locu’ ala de unde iei tu un taxi, ci locu’ in care se intalnesc toti taximeTristii, isi beau cafeaua si se uita la poze cu labiile proaspat marite ale curvei care danseaza la miezu' noptii la Capatos in emisiune. Si se rad. Ca ei n-au treaba. Ah da, si fac glume prin statie. Si, la cele 2 clase si un permis cat. B, ce glume in afara de “Hahaha! Ai vazut ce numar are ala la masina? hahaha! Ce ratat!” poate avea un taximetrist? In momentele de maxima plictiseala, se bipaie prin statie si se joaca. “Hai ba sa numaram bemveurile care trece pe langa noi! Ha ha, sa vezi ce o sa mai ne amuzam!”, “Tarane, le numaram numa p’alea albe.”. “Care numara mai multe castiga”. Haha!

In mod clar, nici unul din cele 460 de taxiuri nu era disponibil. Pentru ca soferii aveau treaba.

Din categoria “azi m-a scos din sarite”, o introduc pe vita de la curatatorie. Pentru ca mimoza aia habar n-are cine-i plateste salariul, o informam acum. Eu si toti clientii! Si, auzi, fata, stii cine poa’ sa te dea afara? Tot io, fata! Si daca nu mai ai slujba, mergem la mine, in fata blocului, si mancam seminte ca proastele. Lasa fata, mai bine asa, ca oricum nu esti in stare sa faci o treaba pe care si o gaina cu un singur picior si fara ochi ar fi in stare sa o faca. Ma intreb cate haine distrug spalatoriile zilnic. De fapt, vacile care lucreaza acolo. Nu inteleg de ce te angajezi sa faci ceva ce habar n-ai cum se face. Du-te fata si da cu mopu’ ca acolo n-ai cum sa gresesti asa tare. Am zis sa fiu si io verde si mi-am dus o haina la o spalatorie ecologica. Acu, sa ma ierte cine-o fi, dar nu scrie pe usa ce e aia ecologic la ei. Adica, care sunt, mai exact, metodele prin care mi-au curatat ei haina? Nu de alta, dar captuseala este facuta praf si-s curioasa cum au reusit. Adica se plictiseau si au inceput sa traga de ea si sa se invarta? Io zic ca ar fi fost mai amuzant daca luau un cutit.

Din nefericire, nu am luat eu haina de la curatatorie caci acea panarama si-ar fi pierdut inalta functie cat ai zice “mori!”. Din alta nefericire, azi nu am cum sa ajung acolo. Dar, din fericire, am suficienti draci incat sa fac tot posibilul sa ajung in zilele urmatoare si sa o sufoc cu captuseala ramasa.

In plus, as vrea sa vorbesc si cu patronul, daca nu e si asta vreun Gigi Becali, sa-l intreb de ce si-a deschis el o spalatorie de jucarie si ce anume doreste sa obtina din asta. Daca vrea faliment, il ajut cu cea mai mare placere. Iar pe mimoza o intreb simplu si raspicat: “Matale vrei sa mai lucrezi vreodata intr-o spalatorie?” (Haha, mereu mi-am dorit sa zic asta.). Glumesc, of course... da' nah... In fine. Nici macar nu-s genul ala de sclifosita care e vesnic nemultumita pentru orice...

Insa, serviciile, in absolut orice domeniu, in Romania, sunt de toata jena. Mi-e sila de toate lucrurile care nu merg niciodata, la nici un nivel. De la curierul care n-are chef sa livreze un colet, la mecanicul care te incarca la nota de te trece voma, si pana la leaderii care habar n-au sa conduca o echipa, sau la jurnalisti care habar n-au sa scrie un articol, ori la specialisti care nu au nici macar bazele domeniului in care sunt specialisti etc, etc, etc, etc... etc, in pula mea!

Hai gata ca-mi stric ziua!!

Alegi pana culegi (titlul nu ma satisface dar, cum postul asta m-a obosit... il las asa, momentan)

Haideti sa plecam de la urmatorul adevar (fara sa fortez pe nimeni sa recunoasca ceva sau sa-si faca mea culpa) si anume: toata lumea minte si toti ajungem sa inselam, sub diferite forme, ok? De ce o facem? Pentru ca putem, pentru ca ne este in natura, pentru ca avem nevoie (hm…) din plictiseala si asa mai departe. Eu as zice, simplu: pentru ca ALEGEM s-o facem. S’apoi, partea “vatamata” ce face? Iarta? Pai de ce ar face-o? Daca tu ma inseli pe mine, nu o faci pentru ca te-am fortat eu sau jitia in care doresti sa-ti indesi penisul ci, pentru ca ai vrut, ti-ai dorit, ai avut ocazia si n-ai putut sa spui nu unei oferte de nerefuzat. Doar greselile se iarta iar aici nu vorbim de greseli. A, da, eu pot gresi sa-ti scap o caramida, de la etaj, fix, pe masina dar aici vorbim despre altceva si oricum, de dragul naratiunii o dau in glume. Desi, nu e de glumit cu furia femeii inselate. Sa te fereasca sfantu’ sa mai fie vorba si de o tipa imprevizibila, c-ai pus-o, nene… Poti sa si mori. Haha!

Lasand “copilarismele” la o parte, cel mai naspa lucru ce ar putea sa ti se intample este sa i se stinga fix atunci cand tu inca iubesti. Te doboara, stii ce zic? Adica, fix atunci cand crezi ca incepi sa pui caramida peste caramida (ca, tot vorbeam de caramizi, in introducerea de mai sus) si ai senzatia ca relatia voastra ia cursul normal, sa zicem, dupa 6-8-10 luni. Si-ncepe cu d’alea cum ca, are nevoie de spatiu, de activitati independente de cuplu, individuale sau cu prietenii lui, apoi simti cum nu-i mai plac atingerile tale, il deranjaza ca il suni prea des (de cele mai multe ori, nici macar nu-ti raspunde la apel ci, te suna el, daca o face, dupa ore intregi de pauza), tu vrei sa iesiti in oras, iar el, nici nu se gandeste sa trebuiasca sa stea cateva ore bune langa tine, eventual sa fie nevoit sa te si tina de mana sau, vezi cum incepe sa strambe din nas la micile cadouri pe care obisnuiai sa i le faci fara nici un motiv; si-ti spune ca ai urechi mari sau nasul prea carn desi, asa-l aveai si acum 6-8-10 luni… Cel mai dureros este ca, simti cum te da afara din relatie, asta daca nu cumva esti, deja, pe langa aceasta si tu nici macar nu ai realizat ce ti se intampla. Ochii celui care urmeaza sa iti dea un sut in cur vorbesc in locul lui. Sunt goi si reci? Hai, pleac-acas’ la tine ca, la el nu mai ai sens…

Finalul pe care nu ti-l doresti este dureros si te face sa te simti mic si neimportant. Eu, desi am intalnit acesti ochi goi o singura data in viata (sau, doar o singura data in viata - pana acum, desigur, am fost suficient de atenta sa-i citesc) nu-mi mai doresc aceasta experienta. Dar, cum, oare, ma pot proteja? Sa nu ma mai implic emotional? Sa incetez sa mai cred in relatii sanatoase si trainice? Sa incetez sa mai fiu sincera, dedicata si loiala? Sa incetez sa mai trag speranta ca, daca suntem in stare sa comunicam, o vom scoate la capat? Sau sa-mi bag pula si sa fiu eu scarba din relatie? Vreau, totusi sa inteleg de ce hormonii te fac sa nu mai tii cont de respect? Oare hormonii te pot controla intr-atat de tare sau, este vorba despre vointa (de lipsa acestea, mai exact) ori despre curiozitatea prea puternica a indivizilor care nu isi asuma relatia si tot ceea ce implica acesta, alegand sa traiasca doar dupa instinct? Pentru ca, stiu sigur ca, un om curios nu poate sta potolit, vreme indelungata, langa aceeasi persoana desi, experienta de viata, are suficienta. Insist sa cred ca alegem sa facem cacaturi si ca nu putem sa vorbim despre greseli atunci cand inselam. Esti suficient de matur si te cunosti suficient de bine astfel incat sa incepi sa-ti asumi nistre treburi? Stii ce presupune o relatie ? Nu, nu doar sex, din pacate… Si, stii ca, o data ce ai incalcat principiile relatiei sanatoase despre care tot povestesc aici, nu te mai poti astepta sa primesti aceeasi incredere ca mai inainte, corect? Iti asumi toate astea?  

Am 33 de ani si n-am invatat nimic de la viata...

...insa, emit cacaturi. 

Am avut un 2013 de vise negre. Anul ala s-a terminat urat, cu o relatie destramata dupa 14 ani si, desi mi-am furat-o grav, eu tot mai cred in relatii si in sentimente frumoase. Nu pot sa imi dau seama daca traseul meu, in acest moment, este bun sau rau dar, stiu ca, nu vreau sa ma mai tavalesc prin cacat apoi prin pene de strut, apoi praf si iar prin cacat, pene si tot asa. Ce cred eu este ca, iubirea inseamna munca si, nu e pentru toata lumea. Daca esti o putoare lenesa, nu-ti iese. Construieste, pune umarul, agita-te, fii atent la nevoile cuplului, la nevoile celuilalt… Daca tu doar primesti, imi pare rau dar, esti naspa…

Apoi, nu cred in jumatati de masura. Ever! Daca-mi spui ca ma iubesti azi, iar maine te sucesti, ceva este in neregula. Nu stiu daca cu tine, neaparat. Pot fi si eu de vina, nu spun nu. Insa, daca ieri n-ai suflat o vorba iar azi rabufnesti, inseamna ca ai fost fals, ascuns, ai mintit si vei suge o pula pe care ti-o voi indesa chiar eu in gura pana-ti va iesi prin ceafa. A, daca avem discutii, analizam problema, ne gandim cum sa facem sa fie bine (ca sa nu fie rau), cautam solutii… Da, asta inseamna efort comun, inseamna ca intradevar esti confuz si cauti ajutor si-ti doresti ca relatia sa mearga. Asta inseamna maturitate intr-o relatie. Daca fugi la prima pupaza… pai, atunci, binepa!

Love vs Lust (cred ca am mai scris despre acest subiect). Ei bine, eu nu le incurc niciodata. Hormonii ie hormoni, cu sentimentele ie altceva, nene. Nu poti sa iubesti doua persoane in acelasi timp, corect? Daca ti s-a aprins dupa doua perechi de tate mari si lasate pe care ai vrea sa le “manevrezi” cu tot dinadinsul, nu stiu… Insa, daca stai frumos in casa, singurel, in rutina proprie si personala, fara factori externi (gen: poze si pozulici cu decolteul aleia, mesaje kinky pe whatsapp – tot de la aia despre care vorbeam mai devreme, site-uri “educative”sau iesiri in oras la agatat fufe prin baruri) si orice faci iti aminteste de mine, atunci poate ar fi bine sa faci repede un calcul ;) Ce e mai important pentru tine, azi? Acum, nu maine, nu poimaine? Acum. Femeia aia care-ti flutura tie tatele alea pe sub nas, azi, ei bine, maine, si le va flutura pe sub nasul altuia. Chiar nu doare sa gandesti 3 minute, ce naiba…

Mai e faza cu: “hai sa luam o pauza”. O gasesc sinistra. O pauza pentru? A, ca sa i-o tragi aleia si apoi sa ai o scuza cum ca: “nu te-am inselat ca, eram liber”. E, mai stii pula aia pe care ti-o indesam in gat, un paragraf mai sus? Repetam figura si aici. Acu' ce sa zic? Poate ca, uneori e bine sa le iei, alteori mai rau fac. Esti sincer cand ceri o pauza? Stii de ce o ceri? E pentru destrabalare in voie sau pentru a te aduna? Tu, care esti facuta praf, nici macar nu mai intelegi ce vrei, ce cauti acolo, cine e asta de langa tine, cum sa faci sa pleci mai repede de acolo pentru ca nu mai pricepi deloc ce anume cauti in relatia aia, pana la urma, iti iei stropul de demnitate ramas si pleci fara sa te mai uiti inapoi. Si-ti vine sa pleci cu capatana lui in poseta pentru ca esti furioasa, frustrata, ai dorinte razbunatoare si esti imbolnavita de cele mai sinistre ganduri (gen: sigur or sa se vada in timpul asta, nestingheriti de mine; sigur ma minte… imi cere pauza dar nu ma va mai cauta niciodata – asta, dupa parerea mea, inseamna ca e un las ca nu ti spune direct ca s-a terminat si alte astfel de variante). Stiind toate astea, avand toate gandurile astea, este capabila ca, atunci cand deadline-ul pauzei se apropie (daca ai un astfel de deadline, pentru ca, repet: pauzele astea sunt pacaleli! nu-ti spune nimeni am nevoie de 2 luni ca sa ma gandesc la nemurire, ele ti se dau doar pt ca prostul ala nu are oo sa-ti spuna "pa!" din prima), asadar, dupa ce deadline-ul expira, si, te cauta, esti capabila sa reiei relatia? Cum va fi? Cate intrebari pe secunda va genera treaba asta? Cate dubii (si mai multe dubii) vei avea? Cum mai stai cu iubirea? Ce cacat mai simti pentru el? Parerea ta despre tine care mai este? Ce pula mea a fost si pauza asta, huh?!? 

Pfiu! Hai ca, m-am pornit. Ia sa vedem, in ce mai cred…in ce mai cred… Pai, cred ca daca esti naiva, ai pus-o! Tot ceea ce ti se intampla este, mai mult sau mai putin din voia ta. L-ai vazut pe Fat-Frumos, l-ai placut de n-ai mai putut, te-ai indragostit in nici 2 intalniri si ai inceput sa simti ca viata ta fara el nu mai are sens, culoare, miros, gust si alte cele. Asta, F-F, adica, a vazut ca musca s-a prins bine de tot in plasa paianjenului, s-a asigurat ca esti in limba dupa el si a inceput sa-si scoata din hainele alea stralucitoare de care te-ai indragostit la inceput. Straturi-straturi. Dezamagire totata, zic. Nu e nici blond, parca nici ochii nu-s chiar albastri, nu aveti aceleasi gusturi in nimic, el vrea sa stea toata ziua pe canapea, la meci, iar tu vrei la mall… Pai ce facem? Nici tie nu-ti mai vine sa tragi de el, nici lui nu-i mai pasa ca nu te-a mai auzit razand de luni bune… S-a stins, in pula mea! De ce? Pentru ca ati fost lenesi! NEVER take each other for granted, cum ar zice un american destept. “Sunt fata buna, cuminte, desteapta blah-blah… Cum sa nu ma iubeasca? Merit!” Pai cum? Asa, degeaba? Repet: caramida peste caramida, munca de echipa. Discutati. Asa faceti ca relatia sa mearga. De ce va grabiti spre despartire? Iubirea cere timp, devotament, implicare, munca. Acordati-i timp, cresteti-o! Toate inceputurile sunt frumoase si spumoase si furtunoase. O luna, max. S-apoi? :( De unde atata lipsa de interes, bai, frate? Ce s-a schimbat? Cand? Bine macar ca sexul, desi mai rar, inca merge. Asta pana apare tatoasa aia de mai sus cu tot cu pozele ei deochiate si ti-l fura de sub nas. Stii ce? Sa zici merci ca ai scapat. Ai pierdut vremea aiurea si ai investit in cine nu trebuia. Aduna-te si gata! La ce te ajuta ca plangi in hohote si-ti smulgi parul din cap, aiurea? Mai bine intra-n primul SPA si iesi la vanatoare. Nu te-ai saturat sa-ti tot spui "Vai cat am suferit... Ce mi-a facut, nenorocitul..." Fraiero! A fost doar alegerea ta si suferi pentru ca asta ai vrut si pentru ca stiai ce faci. 

In fine :)

Desi scriu balarii si rautati, tot cred in iubire. :)) De ce n-as crede daca iubirea scoate tot ce-i mai bun din noi si ne transforma, pur si simplu? Parca suntem mai buni, mai frumosi, mai luminosi, mai fericiti, mai atenti, mai implicati… Iubirea cere blandete, daruire, romantism, apreciere, curaj, chiar toata gama de sentimente posibile si imposibile… E ceva mai frumos, oare? In ce altceva sa cred?! 

Cerne-te-as!

Simti incet incet ca nu mai faci fata. Ti se pare prea mult chiar si pentru tine. Stii cat de multe poti dar, cand mult este, deja, prea mult simti ca trebuie sa iei o gura de aer. Nu sunt cea mai potrivita sfatuitoare pentru ca si eu am fixuri pe care nu le inteleg toti cei cu care intru in contact. Am o gandire sucita si cu greu accept si alta varianta. Pur si simplu asa functionez. Pe baza de principii, nici nu stiu de unde anume, venite.

Da, stiu ca ai dat totul si te-ai ales cu o mare muie dar, ce cacat mai poti face? Te stergi frumos la gura, bei o gura de apa, preferabil plata si DU-TE! Du-te cat mai departe si ia-ti, impreuna cu boarfele, si dezamagirile, ia-ti dracului si gandul si mai ales, mutra de prostita-n fata. Ce cacat poti sa faci? Sa speri ca data viitoare o sa fie altfel. Bullshit! La fel ai sperat si penultima oara si de fiecare data, de altfel. Te arzi pana te faci scrum sau te apuci de curatenie?

Incearca sa pastrezi sentimente, nu intamplari, nu oameni nu amintiri pline de rahat. La final, nu prea mai conteaza ce a ramas in urma, cate esecuri ai avut si de cate ori te-ai gasit in aceeasi situatie. Conteaza, fix, ceea ce simti tu. Nu mai conteaza nici ca realitatea de azi este alta decat cea de acum 8 luni si nici macar ca te-ai chinuit sa vezi doar parti bune desi iti mirosea de la o posta a hoit. Gandeste-te macar o data in viata ta, doar la tine si la ceea ce-ti ramane dupa. Nu-ti ramane mare lucru dar cand raul face parte din viata noastra, hai, totusi, sa nu batem pasul pe loc, vrei?

Uneori te declari dezamagita in dragoste. Cu totii stim ca, atunci cand iubesti si cand te simti iubit e de vis.Incepi sa crezi cu adevarat ca nimic rau nu te poate atinge si-i dai inainte. S-apoi BUM! Dezamagirea... Nu stiu cum dracu', ieri va iubeati de mama focului iar azi iti da cu piper in ochi. Ma, sa dea dracu'! Din toata treaba asta nu ramai decat cu un gust amar, inima sfasiata, self esteem zero si doua poze rahatoase pe care oricum nu ai cui sa le arati. Stiu. Nu meriti asta. Intr-un final, sentimentul tau a fost veritabil. Pur si simplu nu stii cum sa faci sa nu mai simti dezamagirea. Este imposibil, crede-ma! In plus, nici macar nu ai alta varianta. Trebuie sa mergi mai departe si sa incerci sa traiesti alte iubiri si mai frumoase, si mai marete. Pana la urma, cine iti impune o limita? Poate doar tu, proasto! Nu spune niciodata ca mai bine nu se poate. Sigur ca se poate, chiar daca in acel moment nu crezi. Ia o sita si incepe sa cerni. Cerne oamenii care nu iti fac nici un bine, cerne intamplarile pe care vrei le uiti, cerne si oamenii care par vechi inca de la inceput. Intamplarile urate si triste, oamenii mici si rau intentionati vor trece prin gaurele. Vei ramane cu ce e frumos.

Toti avem oameni “mici” si intamplari urate, dar avem si oameni “mari” si intamplari frumoase. Si, da, cu totii avem o sita despre care trebuie sa stim ca, oricat am cerne, aceasta nu va ramane niciodata goala. Daca nu iti cerni viata si intamplarile, vei intoxica ce ai deja frumos.

Cugetari de oaie bearca 1 (o sa fie o serie, jur!)

Femeile proaste au parte de o viata linistita. Cele destepte sunt intr-o continua lupta, frate... Pai de ce atata nedreptate in lumea asta, huh?! 

Si, sa va mai zic una: masculii (ma refer strict la cei din rasa umana) - de ce masculii nu se preocupa la fel de mult de felul in care arata, asa cum fac femeile? De ce nu trec si ei prin chinurile facerii / epilarii / breast implantarii si alte cele? De ce trebuie eu sa ma gandesc cum sa asortez oja cu chilotii doar pentru a fi pe placul unuia care ma iubeste de nu mai poate, pentru fix o luna, s-apoi vede o alta "gazeluta" mult mai dichisita?! Eu ma agit sa imi stea parul cum trebuie, sa aiba culoarea care trebuie, sa nu ies din casa nerimelata si cu cearcane, sa nu cumva sa am vreo cuta pe fustita sau sa mi se vada dunga slipului pe bucutza (in cazul in care ies cu ceva mulat pe mine), sa am grija sa nu port haine / makeup / accesorii din sezoanele trecute... De ce dracului barbatii pentru care ne chinuim atat de mult nu au si ei astfel de probleme? Sa nu-mi raspunda vreunul cum ca si ei se chinuie ca il musc de gat! Nu exista comparatie!! Ce? Va stresati cand mergeti la tuns? Pentru cei 2 mm pe care trebuie sa-i tundeti? Singurele voastre probleme reale sunt 2. Ba nu, 3: ce mai bem, ce mai mancam si ce mai fu... 

Corect?