...insa, emit cacaturi.
Am avut un 2013 de vise negre. Anul ala s-a terminat urat, cu o relatie destramata dupa 14 ani si, desi mi-am furat-o grav, eu tot
mai cred in relatii si in sentimente frumoase. Nu pot sa imi dau seama daca
traseul meu, in acest moment, este bun sau rau dar, stiu ca, nu vreau sa ma mai tavalesc prin cacat apoi prin pene de strut, apoi praf si iar prin cacat, pene si tot
asa. Ce cred eu este ca, iubirea inseamna munca si, nu e pentru toata lumea. Daca esti o
putoare lenesa, nu-ti iese. Construieste, pune umarul, agita-te, fii atent la
nevoile cuplului, la nevoile celuilalt… Daca tu doar primesti, imi pare rau
dar, esti naspa…
Apoi, nu cred in jumatati de masura. Ever! Daca-mi spui
ca ma iubesti azi, iar maine te sucesti, ceva este in neregula. Nu stiu daca cu
tine, neaparat. Pot fi si eu de vina, nu spun nu. Insa, daca ieri n-ai suflat o
vorba iar azi rabufnesti, inseamna ca ai fost fals, ascuns, ai mintit si vei
suge o pula pe care ti-o voi indesa chiar eu in gura pana-ti va iesi prin
ceafa. A, daca avem discutii, analizam problema, ne gandim cum sa facem sa fie
bine (ca sa nu fie rau), cautam solutii… Da, asta inseamna efort comun,
inseamna ca intradevar esti confuz si cauti ajutor si-ti doresti ca relatia sa
mearga. Asta inseamna maturitate intr-o relatie. Daca fugi la prima pupaza…
pai, atunci, binepa!
Love vs Lust (cred ca am mai scris despre acest subiect).
Ei bine, eu nu le incurc niciodata. Hormonii ie hormoni, cu sentimentele ie
altceva, nene. Nu poti sa iubesti doua persoane in acelasi timp, corect? Daca
ti s-a aprins dupa doua perechi de tate mari si lasate pe care ai vrea sa le “manevrezi”
cu tot dinadinsul, nu stiu… Insa, daca stai frumos in casa, singurel, in rutina
proprie si personala, fara factori externi (gen: poze si pozulici cu decolteul aleia, mesaje kinky
pe whatsapp – tot de la aia despre care vorbeam mai devreme,
site-uri “educative”sau iesiri in oras la agatat fufe prin baruri) si orice
faci iti aminteste de mine, atunci poate ar fi bine sa faci repede un calcul ;)
Ce e mai important pentru tine, azi? Acum, nu maine, nu poimaine? Acum. Femeia
aia care-ti flutura tie tatele alea pe sub nas, azi, ei bine, maine, si le va
flutura pe sub nasul altuia. Chiar nu doare sa gandesti 3 minute,
ce naiba…
Mai e faza cu: “hai sa luam o pauza”. O gasesc sinistra. O
pauza pentru? A, ca sa i-o tragi aleia si apoi sa ai o scuza cum ca: “nu te-am
inselat ca, eram liber”. E, mai stii pula aia pe care ti-o indesam in gat, un
paragraf mai sus? Repetam figura si aici. Acu' ce sa zic? Poate ca, uneori e bine sa le iei,
alteori mai rau fac. Esti sincer cand ceri o pauza? Stii de ce o ceri? E pentru destrabalare in voie sau pentru a te aduna? Tu, care esti facuta praf, nici macar nu mai intelegi ce vrei, ce cauti acolo, cine e asta de langa tine, cum sa faci sa pleci mai repede de acolo pentru ca nu mai pricepi deloc ce anume cauti in relatia aia, pana la urma, iti iei stropul de demnitate ramas si pleci fara sa te mai uiti inapoi. Si-ti vine sa pleci cu capatana lui in poseta pentru ca esti furioasa, frustrata, ai dorinte razbunatoare si esti imbolnavita de cele mai sinistre ganduri (gen: sigur or
sa se vada in timpul asta, nestingheriti de mine; sigur ma minte… imi cere
pauza dar nu ma va mai cauta niciodata – asta, dupa parerea mea, inseamna ca e
un las ca nu ti spune direct ca s-a terminat si alte astfel de variante). Stiind toate astea, avand toate gandurile astea, este capabila ca, atunci cand deadline-ul pauzei se apropie (daca ai un astfel de deadline, pentru ca, repet: pauzele astea sunt pacaleli! nu-ti spune nimeni am nevoie de 2 luni ca sa ma gandesc la nemurire, ele ti se dau doar pt ca prostul ala nu are oo sa-ti spuna "pa!" din prima), asadar, dupa ce deadline-ul expira, si, te cauta, esti capabila sa reiei relatia? Cum va fi? Cate intrebari pe secunda va genera treaba asta? Cate dubii (si mai multe dubii) vei avea? Cum mai stai cu iubirea? Ce cacat mai simti pentru el? Parerea ta despre tine care mai este? Ce pula mea a fost si pauza asta, huh?!?
Pfiu! Hai ca, m-am pornit. Ia sa vedem, in ce mai cred…in ce mai cred… Pai, cred ca
daca esti naiva, ai pus-o! Tot ceea ce ti se intampla este, mai mult sau mai
putin din voia ta. L-ai vazut pe Fat-Frumos, l-ai placut de n-ai mai putut,
te-ai indragostit in nici 2 intalniri si ai inceput sa simti ca viata ta fara
el nu mai are sens, culoare, miros, gust si alte cele. Asta, F-F, adica, a
vazut ca musca s-a prins bine de tot in plasa paianjenului, s-a asigurat ca esti
in limba dupa el si a inceput sa-si scoata din hainele alea stralucitoare de care
te-ai indragostit la inceput. Straturi-straturi. Dezamagire totata, zic. Nu e
nici blond, parca nici ochii nu-s chiar albastri, nu aveti aceleasi gusturi in
nimic, el vrea sa stea toata ziua pe canapea, la meci, iar tu vrei la mall… Pai
ce facem? Nici tie nu-ti mai vine sa tragi de el, nici lui nu-i mai pasa ca nu
te-a mai auzit razand de luni bune… S-a stins, in pula mea! De ce? Pentru ca ati fost
lenesi! NEVER take each other for granted, cum ar zice un american destept. “Sunt
fata buna, cuminte, desteapta blah-blah… Cum sa nu ma iubeasca? Merit!” Pai
cum? Asa, degeaba? Repet: caramida peste caramida, munca de echipa. Discutati. Asa faceti ca
relatia sa mearga. De ce va grabiti spre despartire? Iubirea cere timp, devotament,
implicare, munca. Acordati-i timp, cresteti-o! Toate inceputurile sunt frumoase si spumoase si furtunoase. O luna, max. S-apoi? :( De unde atata lipsa de interes, bai, frate? Ce s-a schimbat? Cand? Bine macar ca sexul, desi mai rar, inca merge. Asta pana apare tatoasa aia de mai sus cu tot cu pozele ei deochiate si ti-l fura de sub nas. Stii ce? Sa zici merci ca ai scapat. Ai pierdut vremea aiurea si ai investit in cine nu trebuia. Aduna-te si gata! La ce te ajuta ca plangi in hohote si-ti smulgi parul din cap, aiurea? Mai bine intra-n primul SPA si iesi la vanatoare. Nu te-ai saturat sa-ti tot spui "Vai cat am suferit... Ce mi-a facut, nenorocitul..." Fraiero! A fost doar alegerea ta si suferi pentru ca asta ai vrut si pentru ca stiai ce faci.
In fine :)
Desi scriu balarii si rautati, tot cred in iubire. :)) De ce n-as
crede daca iubirea scoate tot ce-i mai bun din noi si ne transforma, pur si
simplu? Parca suntem mai buni, mai frumosi, mai luminosi, mai fericiti, mai
atenti, mai implicati… Iubirea cere blandete, daruire, romantism, apreciere, curaj,
chiar toata gama de sentimente posibile si imposibile… E ceva mai frumos, oare?
In ce altceva sa cred?!