duminică, 10 iulie 2016

Tindereală I

...da, n-am mai scris nimic de luni bune. I'm trying to put my shit together. Pana atunci, insa, m-a troznit asta: nu m-am nascut in epoca potrivita, din punct de vedere al relationarii cu sexul masculin si al indeletnicirilor mele, on daily basis. Desi nu pot face nimic pentru a schimba aceasta situatie si nici nu imi pot face o lista cu DO's and DON'Ts, am sa trec, totusi, in revista lucrurile cu care nu sunt in concordanta.

Inainte de toate, vreau sa mai subliniez ceva. Si o fac doar pentru cei care nu au realizat asta pana acum: it's still a woman's game. SINCE EVER! Spre exemplu, daca la un moment dat te-ai gandit tu ca vrei sa iti inseli iubita/nevasta si-ti place colega de birou, as vrea sa fii constient ca daca ea (colega, adica) nu vrea sa se intample ceva, pai, chiar nu se intampla! Asadar, nu este vorba doar despre ce fel de skill-uri ai sau ceva de genul asta, este vorba doar despre dispozitia femeii si cat este ea de "croita" pentru acest gen de tipar. (nu intru in detalii despre tipar, desi as putea umple 5șpe bloguri pe tema asta)

In epoca moderna se poarta casual sex. Mult, des, rapid, executat randomly, fara complicatii. Aici ajuta si tinder, ce-i drept. Dai prin pozele alea si, dai...si, dai, pana gasesti (crezi tu) ceva ce pare interesant. Cand vrei sa vezi despre ce este vorba, constati ca doar prima poza a fost ok, urmatoarele nici macar nu mai seamana cu prima. O fi aceeasi persoana?! Mda... Te dezumfli. In fine, gasesti ceva si va potriviti - it's a match! - deci, este reciproc. Ce urmeaza? Pai, sex. Unii intreaba direct unde stai si, daca "la mine sau la tine?". Nu tre' sa faci nici macar schimb de nr de telefon daca nu ai chef sau, poti apoi sa nici nu o mai vezi vreodata, insa, sa zicem ca discutia cu match-ul se prelungeste si nu iti spune direct ca vrea sex. Iti zice ca, poate va mai auziti si, eventual, iesiti pe undeva, prin oras. Pe genul: aaa, ia uite we bumped into each other prin Centrul Vechi si daca tot s-a intamplat, hai sa bem pana ne futem. O situatie uuuuun picut mai acceptabila decat cea de mai sus dar tot de rahat si asta. Macar ai timp sa il analizezi pe viu, sa vezi daca e ca-n poza si daca are unghiile taiate la maini (zic si eu... nu mi-a venit altceva in minte, imi cer scuze!). Si-apoi? Hmm... 8 zile nu mai da nici un semn. Timp in care iti pui (sau nu - depinde ce fel de femeie esti) un milion de intrebari. Ce vrea de la mine, ce vreau de la el, ce-o crede despre mine, ce-a fost si asta, o sa ne mai vedem etc. Usor, usor iti dai seama ca, din tindereală, foarte rar iese ceva bun iar daca ai intrebari vis-a-vis de cele intamplate, nu vei avea cui sa ceri lamuriri, in schimb, ai sa te resemnezi si ai sa mergi inainte. Cel mai probabil ai sa repeti experienta... Eu, personal, am cea mai proasta parere despre Tinder si tot ce reprezinta acesta gen de aplicatie si tare mi-e ca si FB se duce in aceeasi directie. Agataminte online. Sex gen cerere si oferta. Wow! De vis! Ceva mai odios n-am gasit dar, na... eu sunt o antisociala si nu ma fut :)) Ba ma fut. Dar nu asa.

Eu am senzatia ca nimeni nu mai are sentimente autentice, old school. Lucrul asta, pe mine ma face nesigura, oarecum. Sau, nu stiu... imi da o stare de discomfort pentru ca, daca nu te aliniezi regulior acestei lumi, din aceasta epoca, probabil ca ai sa sfarsesti singura, frustrata si plina de intrebari mai mult sau mai putin existentiale. Daca esti pe tinder - de ce esti pe tinder? Daca nu esti pe tinder - pai, de ce nu esti pe tinder? Daca vrei o relatie normala si nu una furata, pe fuga - pai de ce sa vrei asa ceva? Si tot asa... Absolut nimic nu-ti mai garanteaza nimic, pana la urma. Asta-i epoca in care eu nu ma regasesc. Este un fel de joc obositor, dupa parerea mea, in care trebuie sa pari dur si nepasator, in care trebuie sa pastrezi tot timpul aparentele. Poate ai chef sa te mai vezi cu omu'. Poti sa-i zici asta? Nu, ca ai toate sansele sa te ia la misto si sa creada despre tine ca esti needy, sau ceva. Poti sa-i zici ca ai vrea sa va auziti la telefon? Daca te mai scoate in oras si accepti de fiecare data, o sa creada ca esti la dispozitia lui. Daca ii raspunzi prea repede la mesaje, o sa creada ca esti disperata. Hmm... si daca iti zice ca a fost doar sex? Eu as vomita... :( Dar mi-as asuma treaba asta desi nu am vazut de la inceput semnalele din partea cealalta. Nu foarte multi recunosc, fatis ca isi doresc sexsiatat si nu o posibila relatie. Oricare ar fi scopul, sinceritatea ar trebui sa primeze. Dar, tot cred ca este un joc pe care nu vreau sa il joc... In acelasi timp nu pot sa neg ca tinder exista, ca si eu am avut profil acolo si ca, si eu am caut match-uri. Probabil am cautat o validare. Dar cand se punea problema intalnirii, important, pentru mine, era sa fiu foarte clara si foarte sincera si cu intentiile la vedere ca sa evit eventuale neplaceri. Nu am dus pe nimeni cu zaharelul, am spus tuturor ca nu sunt fanul intalnirilor hop top si cei mai multi intelegeau (cred) Dar asta nu e problema mea

PS: postul se numeste Tindereală I pentru ca va mai urma si partea a II a - sequel in care o sa intru un pic in underground-ul acestei aplicatii (hahahah!) si, desigur, am sa incerc sa imi explic de ce sa ai poza cu copilu' sau nevasta ori o poza cu tine imbratisand un peste proaspat scos din balta... Nu stiu cand o sa fie, dar o sa fie!

;)