Zi de bilant

Vine 31 decembrie. Zi de bilant. Daca nu ai ce face, cateva minute cazi pe ganduri. Te gandesti ce ai facut in cele 365 de zile care au trecut. Esti un om mai implinit? Mai sarac? Mai bun? Mai rau? Ai pierdut pe cineva? Ti-ai facut noi prieteni? Ti s-a nascut un copil? Iti doresti macar unul? Ai evoluat? Timpul a trecut pe langa tine? Ai trait ca un om sau ca o maimuta? Te-ai bucurat de soare atunci cand a stralucit sau ai invatat sa multumesti pentru stopii de ploaie care iti cad pe fata? Iubesti? Urasti? Inseamna ca traiesti. Te temi de boala? Inseamna ca esti bolnav. Nu te temi? Mai gandeste-te. Nu esti de fier. Duci grija zilei de maine? Nu? Mai bine. Poate maine mori. Poate la anul. Ce sa imi aduca 2016? Liniste. Putere sa stiu ce vreau. Putere sa aleg ce e mai bine pentru mine. Putere sa ma gandesc la cei dragi. Sa nu ii ranesc. Sa ii fac doar sa zambeasca. Sa fiu fericita. Sa fie fericiti. Sa fiti fericiti.

Nicicum

Clar nu sunt pregatita pentru sarbatorile astea. Nu, nici anul asta...
Craciunul trecut eram nicicum, insa cu un Craciun in urma eram praf, in pragul depresiei. Tocmai facusem accident, urma sa divortez, viata mea de pana atunci se ducea dracu' si eu, impreuna cu ea. Eram sigura ca nu voi mai simti sarbatorile asa cum le simt cei de langa mine si, din pacate, am avut dreptate pentru ca, nici acum nu pot intra in spiritul lor. Aproape ca ma intristeaza.
La ora asta trebuia sa am sarmalele pe foc, copilul topaind, fericit, pe langa brad si sotul trimis dupa morcovi pentru salata boeuf. In schimb, sunt, din nou...nicicum. Nu alerg dupa cadouri, nu ma agit ca am ramas fara cimbru pentru friptura, nu primesc colindatori sau vizite de la fini. Era obositor sa ai aceste apasari as a wife but, still... Mi-e dor.