O zi normala, ca oricare alta...

Ma intreb in ce moment mi-am pierdut eu stima de sine, atat de puternica, alta data?
Parca m-am trezit intr-o dimineata si cum am "facut ochi" m-am uitat in jur si m-am intrebat: Ce pula mea caut eu aici? Si cine e diavolul asta de langa mine? Ei bine, diavolul ala imi va umple, pentru o vreme, blogul de cacaturi, scalpul de matreata, pielea de bube si sufletul de rani.

Asadar, m-am trezit si nu ma simteam nicicum. Nu simteam dorinta, nici apropiere si nici chef de harjoneala sau de prosteala de-aia de vedem in filmele romantice. Simteam nepasare si indiferenta atat de puternica incat n-am mai reusit, asa cum reuseam altadata,  sa inchid ochii pentru 5 secunde ca, atunci cand i-as fi redeschis, totul sa fie ideal sau macar cum trebuia sa fie intr-o relatie, relativ noua. Vorbim de un an si jumatate chinuit si extrem de obositor sufleteste. Senzatia a fost ca locul meu nu este acolo. Nu aveam nici un rost. De data asta, n-am mai putut ramane. Urma sa ma murdaresc si eu nu suport murdaria.

Te-as mai fi strans in brate o singura data, atat de tare si atat de sugestiv incat toate simtamintele pe care le-ai generat sa le simti la randul tau, inzecit. Sa simti tradarea, delasarea, dezinteresul, minciuna, neimplicarea si durerea starnite in mine. Si apoi sa plec vindecata, lasandu-ti tie toate mizeriile cu care m-ai incarcat, constient.

Cum spuneam, furia este buna dar nu o mai vreau.
Probabil ca trebuia sa platesc niste polite mai vechi, cine stie?!

...e o zi normala ca oricare alta, insa.

Concluzie

Zilele astea am "scris" la postari mentale de m-am saturat. Am scris despre cata furie am in mine, cata nemultumire si cata disperare s-au adunat in ultima perioada. Mi-am pus un milion de intrebari pe minut, am dormit foarte putin si n-am ajuns decat la o singura concluzie. Sunt prea misto si nu e vina mea ca nu pot sa fiu o usuratica, o proasta, o tacuta si o blazata. E vina ta ca esti las, nu te porti decent si esti cel mai fals om pe care il cunosc. E vina ta ca ai prea multe "boli" pe care nimeni nu ti le va putea trata si nu esti capabil sa ai sentimente curate, sa oferi sau sa il percepi corect pe cel de langa tine. Esti lipsit de incredere, de moralitate si n-ai coloana vertebrala. Principiile tale sunt sub cele ale unui adolescent disperat, plin de cosuri. Ai reusit sa scoti din sarite o persoana rabdatoare si impacata cu sine, o persoana pe care ai tavalit-o prin mizerie si nu i-ai facut nici un bine. Ai sleit-o de puteri si ai trimis-o in cele mai intunecate colturi ale mintii si ale simtirii. Ai ingenunchiat-o si te-ai pisat, regal, cu bolta, pe principiile ei, pe dorintele ei, pe bunatatea pe care ti-a aratat-o, nefacand nimic altceva decat sa-i arati cat de oportunist, de fricos si de instabil esti. I-ai facut cunostinta cu deznadejdea, nebunia si durerea. Esti un monstru care va continua in acelasi stil, indiferent de orice si oricine. Poate nu-ti place ce citesti dar sunt sigura ca esti de acord cu mine. Eu te-am vazut iar in sinea ta, stii ca esti mult mai rau decat atat. In plus, nu stii nimic despre respect. Nu te respecti nici macar pe tine...
Pe mine m-ai facut sa ma indoiesc de ceea ce sunt. Mi-am pus intrebari despre rolul pe care l-ai avut in viata mea. De ce a trebuit sa te cunosc si de ce sa am parte de atat de multa indaratnicire cand eu am fost deschisa si increzatoare. Aveam forta si pofta de viata desi eram cazuta si aveam nevoie de oameni calzi, blanzi si buni de la care sa fur energie si frumusete.
M-ai pacalit crunt...
M-am lasat pacalita.
Am vrut sa fiu pacalita, poate...
Da, poate ca si eu am o parere prea buna despre mine si poate ca m-am mintit singura crezand ca o sa ma trezesc si o sa realizez ca tot ceea ce am trait cu tine au fost trairile altcuiva, trairi din care eu trebuia sa invat. Mi-am furat-o, ce sa zic?!
Nu pot sa fiu altfel decat sunt si nici tu nu poti sa te speli de pacate.
N-am vrut sa imi fie rusine cu mine dar acum, chiar imi este.
Si mi-e ciuda...

Da, am draci! Am atat de multi draci incat pot umple un iad cu ei!!

Offf!

Pentru ca pot.

Acum cateva saptamani am postat pe facebook cum ca, dupa atatea "dureri de cap", trebuie sa mi se intample si ceva bun. Ei bine azi, da, finally, mi s-a intamplat. Mi s-a intamplat sa imi vina pofta de a-mi recapata demnitatea. Astfel am decis ca este timpul sa am o pula imaginara pe care sa o bat de cine vreau io. Prin urmare mi-am luat in serios statutul de single, statut pe care il tot aveam de mai bine de un an dar pe care il tot ignoram, fiind intr-o stare de denial total. De acum chiar ca o sa mi se intample lucruri de toata frumusetea.

Ah, si, voiam sa ii urez unuia (se stie el)  un "La Multi Ani!" asa cum se cuvine ca, tot urmeaza sa devina barbat, macar dpdv al varstei - 30 chiar inseamna ca este timpul sa trezesti barbatul din tine desi, la tine e foarte, FOARTE greu spre IMPOSIBIL...
Asadar: iti doresc ca, pe langa tot ceea ce ti-am tot dorit si pana acum, iti mai doresc sa ai parte de toate gainile alea de femei pe care le gasesti atat de atractive si, aici ma refer la minunile alea de colege ale tale pe care le visezi femei fantastice. Sa ai parte de ele atat de des incat sa-ti infloreasca. Pur si simplu. Precum infloreste conopida. Manunchiuri, manunchiuri. Sa cunosti toate fetele alea de cea mai buna calitate, alea de stiu cum sa scoata tot ceea ce ai tu mai bun in tine si care sa iti poata oferi placeri pe care doar ele ti le pot oferi, la pachet cu conopida, desigur. Dar cel mai mult si cel mai mult, iti doresc sa iti depasesti idolul. Asta o sa insemne foarte mult pentru noi toti, crede-ma! In plus, chiar cred ca este absolut necesar sa ajungi la nivelul asta pentru ca, cel mai probabil iti vei da seama ca nu e multumitor sa preluati unul de la celalalt. Nu e tocmai demn sa te multumesti cu mizerii d'astea. Stiu ca ai inteles ce zic.

Cu mare drag!