Despre ce-si mai doreste omul in acesata perioada II

     Nimic palpabil.

Imi doresc sa sterg cu buretele sfarsitul de an 2013, an pe care l-am simtit ca pe-un pumn in stomac si-un sut in coasta, sa am ocazia sa aleg sa fac altceva decat ceea ce am facut in primavara lui 2014, sa fi fost mai degajata si sa fi alungat dubiile din vara. Categoric vara asta a fost crunta pentru mine. Luna august, in special (desi pe 11 a fost ziua mea...). M-am frustrat maxim, nu am comunicat cat trebuia si nici nu am inteles ca pozitia in care ma aflam nu imi permitea decat sa prevad finalul ce a culminat fix cum ma si asteptam - cu pumni si picioare futute-n peretii camerei. Apoi, imi doresc sa nu fi raspuns la telefon in acea zi. Imi doresc sa fi avut mai multa minte si mai multa grija. Ca de altfel, in fiecare zi a ultimului an. Imi doresc sa am capacitatea de a-mi asculta instinctul. Imi doresc sa nu fi simtit anumite lucruri la fel de mult cum imi doresc ca acum sa nu mai simt opusul lor. Imi doresc ca toata lumea sa primeasca in viata exact ceea ce merita si nimic mai mult, nimic mai putin.

Imi doresc sa am mai mult timp sa scriu si imi doresc sa ajung pana la capatul lumii. Imi doresc sa tac atunci cand imi doresc prea mult sa vorbesc. Si imi doresc sa tin mai multe lucruri pentru mine. Imi doresc sa nu mai cred ca exista omul cu care sa pot relationa sincer si deschis, fara sa existe motive ascunse si fara sa asculti minciuni nefolositoare. Imi doresc o lume mai buna.

Le doresc si altora mai multa minte. Le doresc sa afle ca sunt lucruri pe care nu le pot schimba si oameni care nu se schimba niciodata. Va doresc tuturor sa fiti atenti la tot ceea ce va inconjoara, mai ales la oameni. Se zice ca “happiness (sau love) comes to those who wait”  as zuce ca mai corect este “happiness comes to those who deserve it”. Pula! Pe de-o parte stiu ca-s balarii...

Imi doresc o casa in Sibiu (ca tot am o pasiune pentru acest oras) si sa ma mut de aici. Dap... Imi doresc sa cunosc mai multi oameni care au notiunea asemanatoare mie. Imi doresc sa cunosc oameni seriosi care au notiunea de responsabilitate. Imi doresc sa cunosc oameni. Punct.

Imi doresc sa fiu din nou copil. Am mai spus asta la un moment dat. Obisnuiesc sa imi doresc sa fiu din nou copil doar atunci cand mi-e greu :)) Sunt in continuare lasa. Fricoasa. Lenesa. Comoda. Oarecum, imatura. Dar oare ne maturizam vreodata? Imi doresc sa rosesc ca la 15 ani. Astazi nu mai rosesc decat cand rad cu pofta... Imi doresc sa aud complimente si sa ma bucur de ele. Astazi nu mai stiu sa primesc nici un compliment si nu cred in ele. Vreau sa mananc inghetata ca la 10 ani. Sa ma mozolesc toata la gura fara sa se uite cineva ciudat la mine. Astazi nici macar nu mai mananc inghetata. Vreau sa beau mai multa apa. Vreau sa merg mai mult pe jos si vreau sa mai am o pisica. Imi doresc sa invat sa ma bucur de un vin bun. Imi doresc sa mai gust din prajiturile alea bune de le mancam in copilarie. Imi doresc sa nu mai fiu nevoita sa stau atatea ore pe scaun. Imi doresc sa ma plimb. Vreau in parc. Si vreau vata de zahar !!

Despre ce-si mai doreste omu' in aceasta perioada I

Toata lumea isi face liste cu dorinte. Toti visatorii isi pun speranta ca in seara dintre ani, cand isi vor pune o dorinta, aceea se va si realiza. Puff! Ca prin minune. Haha, ma distreaza...

Ce vrem? Un nou job, un nou iubit, un aifon, mai multi cai putere sau 10 cm in plus in inaltime ori poate in circumferinta bustului :)) Niste nimicuri.

Eu vreau sa merg la opera in Viena, sa dansez samba ca braziliencele alea bune rau, sa dorm la pranz si sa ma trezesc noaptea, de foame, sa-mi cumpar ciorapi colorati, manusi, caciuli si fulare, sa te dau jos din pat daca sforai. Hahahah! Sa fac pe sinistra si sa urlu la tine ca te-ai pisat pe capacu’ de la weceu, sa-ti cumpar o masina cu care sa facem liniutze pe strazi pustii, sau drift-uri in parcare la IKEA... Vreau sa fumez tigari subtiri, si sa am gesturi de fumatoare desi eu nu fumez si apoi sa ma inec cu fum, lucru care o sa ma dea de gol :)) La dracu!! Vreau sa tip, sa cant, sa dansez, vreau sa ma joc in parul tau, vreau amintiri comune, vreau sa imi permit sa ma plictisesc, sa-mi cumpar lucruri inutile pe care dupa juma’ de an sa trebuiasca sa le arunc sau sa le dau, vreau sa am o masina de tuns iarba, vreau sa vorbesc pana ai sa urlii: "mai taci odata!" Inca mai vreau inelu’ lu’ Arabela! Vreau sa fiu inconstienta si irationala, vreau sa fac pe toanta, sa ma prostesc si sa ma alint ca un copil retardat, sa am capricii, sa pun botu' la orice gest interpretat gresit, vreau sa imi cumperi dulciuri si sa le mananc pe toate, vreau sa te tin de mana, sa te cert ca esti porcovan si ca vorbesti prostii, vreau sa ma faci sa imi arda urechile si obrajii, vreau sa ma intelegi. Rahat! Vreau sa nu-mi mai alunece ochelarii de pe nas!! Vreau sa tastez fara sa ma uit in tastatura, vreau sa te tin treaz noaptea si sa-ti povestesc despre rahaturile mele iar tu sa faci misto de felul in care vorbesc si sa-mi zici: "Esti funny, Cristeasco!" Sa-mi spui ca-s tampitica, daca nu chiar nebuna :)) Vreau povesti, baliverne, minciunele, vreau sa plec departe si tie sa-ti fie dor. Sa te tavalesti de dor, bai! Cacaturi d’astea imi doresc eu. Mai vreau ceva?

Fata simpla versus Fata complicata

Pentru barbati: Există fete cu care îţi doreşti să ai o relaţie dar, cumva, în mod ciudat, aceleaşi fete te fac să simţi că nu vrei să ai o relaţie cu ele. Poate sună ciudat dar, dacă ai răbdare până la finalul postului, am să încerc să mă explic. 

Pentru femei: Dacă te recunoşti în afirmaţia mea şi te întrebi de ce dracu’ se întâmplă asta, răspunsul ţi-l vei dai singură, în timp. Însă mie, îmi vei da dreptate imediat ce vei termină articolul asta... 

Să luăm următoarea situaţie: după un an de dragoste nebună, presărată cu câteva despărţiri, nu mai lungi de o noapte sau două, îţi da fatalitatea şi-ţi spune că s-a terminat. Definitiv, gen. În mod normal, dacă nu există un motiv absolut evident, te apuci să-l întrebi: „Păi, de ce?!” El încearcă să îţi răspundă, desigur că nu reuşeşte, se şi scapă cum că există o alta şi, imediat încep să ţi se lege lucrurile din capul tău. Realizezi că eşti aia de care s-a plictisit, că te-a înlocuit incredibil de rapid, că nu ţi-a dat nici un preaviz, în fine...lucrurile îţi sunt clare. El simte nevoia să facă o completare care-ţi face sângele să-ţi curgă, isteric, pe nas, şi anume: „Cu ea, totul este mai uşor, lucrurile decurg natural, lin. Ea nu se supără că fac nu ştiu ce chestii care pe tine te enervau. Ea e calma” etc, etc...

...mda. Ce poti să mai zici? 
Păi, da, bă, boule, că ea nu te solicită mental sau spiritual. Ea nu vrea varianta ta cea mai bună. Ea se îmbracă regulamentar, se poartă regulamentar şi vorbeşte regulamentar. Râde doar când îi dai tu voie şi te lasă pe tine să faci tot ceea ce îţi doreşti, de câte ori îţi doreşti şi cu cine îţi doreşti. Ea nu comentează. Ever! Cu ea te simţi confortabil.

Cu tine era fix, opusul. Tu erai aia complicată. Erai aia care nu te opreai până nu obţineai ceea ce credeai că ţi se cuvine, asta implicând, inclusiv, tot ceea ce avea el mai bun. Tu erai cea care îţi spuneai părerea de fiecare dată, cea care îşi făcea planuri ce vă includeau pe amândoi şi îţi doreai o viaţă plină de interese comune. Tu puneai pasiune în tot ceea ce făceai, inclusiv într-o ceartă. Pentru că ţie îţi pasă şi pentru că ai emoţii pe care nu le-ai ţinut ascunse. Asta nu înseamnă că cealaltă este o frigidă-nepăsătoare-lipsită de sentimente... În comparaţie cu tine, ea e o fată simplă, anostă, chiar, care-şi doreşte să aibă parte de toată liniştea din lume, chiar şi cu preţul renunţării la propriile-i dorinţe. Nu are o minte atât de analitică precum a ta, lipsindu-i cu desăvârşire imaginaţia şi forţă.

Tu eşti oricum, mai puţin simplă. Nu-ţi stă în natură să fii simplă, aşadar, nu mai încerca... Reprezinţi cea mai mare provocare pentru, aproape, orice bărbat. Eşti mult prea demanding dintr-un singur motiv: tu oferi mult peste ceea ce pot ei să primească şi lucrul acesta îi năuceşte, total. În plus eşti una dintre foarte puţinele persoane care văd potenţialul din celălalt şi nu-ţi doreşti nimic altceva decât că lucrurile între voi să funcţioneze în parametrii care se măsoară prin pasiune, dedicare, respect. Nimic mediocru, nimic cu jumătate de măsură. Challenging indeed...

Problema este că, un bărbat imatur va alege întotdeauna fata simplă. El va caută o relaţie în care să nu fie nevoit să muncească sau să lupte pentru nimic, niciodată. Nu caută să fie confruntat sau „să i se ceară socoteală”. Un bărbat adevărat, însă, care se şi află într-o relaţie cu o fata care îl tot pune la încercare, îşi va da seama că acest lucru nu poate fi altfel decât bine pentru el şi pentru dezvoltarea lui din punct de vedere relaţional sau pur şi simplu, individual. Ok, poate că îi va fi mai greu, poate că se va gândi să renunţe dar dacă e suficient de open minded şi se orientează corect, va şti că intenţiile ei sunt bune şi că, cu ajutorul unei comunicări sănătoase, relaţia va deveni şi mai puternică.

Voi merge şi mai departe şi voi spune că, daca ai norocul si dai de acestă femeie, ea trebuie luată şi păstrată. Forever, gen! O iei de nevastă, nene deşi, tu, poate te gândeşti că e wrong şi că nu o vrei tocmai pe cea mai gălăgioasă si exuberantă fiinţă, ever. Crezi că fata simplă va reuşi să te mulţumească sau să te împlinească pe termen lung? Ok! O fi ea drăgălaşă dar te inspiră, oare? Nu-ţi doreşti mai mult? Fata simplă întotdeauna ajunge să fie înşelată cu una care e complicată. Pentru că cea complicată este creativă, e mai bitchy şi mai crazy si, crede-mă, niciuna nu te va iubi mai tare şi mai pasional decât nebuna-sărită-de-pe-fix :) Ea te va încuraja să îţi urmezi visul, cu ea vei avea cele mai înflăcărate conversaţii posibile, îţi va pune la încercare toate gândurile, ideile şi credinţele. Se dovedeşte mai sclipitoare chiar şi decât tine şi, poate că tu nu poţi suportă, fix, ideea asta. De aceea, într-un final, cel mai probabil, vei sfârşi la braţul anostei. Pentru că ţi-e comod, lucrurile sunt liniştite, iar activităţile în comun, ce sa vezi? aproape, inexistente.

În varianta ta cea mai bună, crede-mă, ai fi ales fata potrivită. O fată complicată. Insă, una care a ajuns la o anume maturitate pentru că, să ne înţelegem: postul acesta nu este pentru cele imature, sclifosite şi arogante. Vorbesc de o fată complicată care scoate totul de la tine. Cea care îţi spune, făţiş, care-i sunt aşteptările şi-şi păstrează principiile. Cea care îţi cere şi-ţi oferă respect. Cea în ochii căreia vezi flăcări dar şi dragoste. Cea cu care te mai şi cerţi ca, la final, să te impaci in cel mai frumos mod posibil. Cea care-ţi scoate la iveală sentimente de care habar nu aveai că există-n tine. Cea fără de care nu poţi să mai exişti :) Nu e greu a trăieşti cu o astfel de femeie. Îţi trebuie puţin mai multă atenţie, înţelepciune şi experienţă în a recunoaşte the real wife material din ea. Dacă l-ai descoperit, atunci ai mare grijă cum să faci să o păstrezi pentru că altfel rişti să pierzi cel mai bun lucru cu care ai să te întâlneşti în viaţă asta.

Cu placere !